Banca discriminarii — August 29, 2016 03:43

Administrația școlii i-a ceut unui copil cu dizabilități să re retragă acasă

Captură de ecran din 2016.08.28 la 20.42.36 Ne-am întâlnit într-o seară, eu cu reportofonul şi aparatul de fotografiat, el cu o istorie parcă desprinsă din filme. Din start m-a rugat să nu-l fotografiez. Din cauza dificultăţilor locomotorii, dar şi a deficienţelor de vorbire, Iaroslav Vișnevschi din Ungheni e un sociofob, evită comunicarea directă, de frică că nu va fi înţeles de cei din jur.



La vârsta de trei luni, medicii l-au diagnosticat cu paralizie cerebrală infantilă. Acum are 32 de ani şi este un optimist incurabil. Se consideră un norocos. Pentru că are o mamă, care îi este alături mereu şi l-a învăţat de mic să lupte pentru un loc sub soare; pentru că are câţiva prieteni care, deşi puţini la număr, valorează cât o mie. Pentru că are un blog, unde îţi exprimă opiniile liber; pentru că face ceea ce îi place şi are un salariu, la care mulţi nici nu îndrăznesc să viseze.


Iaroslav Vişnevschi e angajatul unei companii străine ce se ocupă de sisteme de ghidaj şi informare la parcare în cele mai mari oraşe ale lumii. Stând în faţa calculatorului, tânărul distribuie şoferilor din toată lumea informaţii despre locurile de parcare disponibile. Pentru munca prestată are un salariu lunar de 9000 de lei. 


”De mic mi-a plăcut să stau în faţa calculatorului şi iată că astăzi acest hobby s-a transformat în muncă”, mărturiseşte Iaroslav, după care continuă: ”Ştiu că sunt o excepţie, la noi puţine persoane cu dizabilităţi au posibilitatea să se încadreze în câmpul muncii”. 


Deşi a trecut şi el prin situaţii similare, nici pentru o clipă nu a disperat. Dimpotrivă, a învăţat să se bucure de fiecare succes, oricât de mic ar fi fost. 

Orgolios, de mic, a fost tentat să înveţe, cartea devenindu-i 
cel mai bun prieten. ”În copilărie, mergeam atât de des cu mama la bibliotecă, încât bibliotecara, la un moment dat, nu mai ştia ce cărţi să-mi recomande, căci eu le citisem pe toate…”.

Cea mai mare dorinţă a lui a fost să meargă la şcoală. A fost înscris la şcoală la 12 ani, direct în clasa a 5-a. Datorită insistenţei mamei sale, clasele primare le-a făcut acasă, cu un învăţător particular. De şcoală îl leagă multe amintiri frumoase, dar o întâmplare mai puţin plăcută, care l-a marcat pe viaţă, nu o poate uita. 


Tristeţe şi neînţelegere

”Într-o bună zi, diriginta mi-a recomandat să stau acasă câteva zile, pentru că, cică, în şcoală urmează să vină o comisie de la minister şi nu ar fi cazul să fiu văzut. M-am conformat. Am stat acasă o zi, o săptămână, două… În cele din urmă, răbdarea mamei a crăpat. A mers la şcoală să se clarifice cât va mai activa comisia. Mare i-a fost mirarea, când a aflat de la director că nu a fost nici o comisie în şcoală şi nici nu se aştepta să vină”, îmi povesteşte tânărul.


Acest incident a trecut fără vreo atenţie sporită din partea conducerii şcolii, iar diriginta şi-a văzut de treabă în continuare. Dar această întâmplare şi-a pus amprenta pe sufletul lui Iaroslav, a părinţilor, provocându-le nedumerire şi durere. De ce oamenii din jur nu-l acceptă aşa cum este? 
Peste ani, a înţeles că a fost tratat discriminatoriu. 



Opinia expertului

Dumitru Rusu, expert la Coaliţia Nediscriminare: ”În zilele noastre, acest caz, cu siguranţă, nu ar fi trecut fără consecinţe pentru acea profesoară. Ceea ce s-a întâmplat cu Iaroslav Vișnevschi este un caz de discriminare. Cadrul didactic ar fi trebuit să fie tras la răspundere contravenţională pentru un asemenea comportament. 


Familia tânărului ar fi putut sesiza atât poliţia, cât şi Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea demnităţii. Consiliul, la rândul său, emite o decizie de constatare a actului de discriminare, iar mai departe procesul devine foarte asemănător cu o instanţă de judecată. În baza deciziei de judecată, persoana discriminată poate solicita şi recompensă privind prejudiciului moral sau material din partea persoanei în cauză. În instituţia de învăţământ, unde s-a produs actul de discriminare, era cazul să fie deschisă o anchetă internă de sancţionare a cadrului didactic”.

Oameni buni

Printre prietenii lui Iaroslav fac parte şi membrii echipei Centrului comunitar ”Casa pentru toţi” din Ungheni. Aici a însuşit primele cunoştinţe în domeniul IT.
”Tânărul are cei şapte ani de acasă, gândește strategic, este respectuos, amabil, bun, cumpătat”, îl descrie Maria Calchei, directoarea Centrului. 
Beneficiind de serviciile centrului mai mulţi ani consecutiv, Iaroslav a fost angajat aici în calitate de administrator de calculatoare. A reuşit să frecventeze şi un curs de studiere a calculatorului la Chișinău, având certificat de specialist în domeniu. ”Mă bucur foarte mult că i-am fost de ajutor la început de cale”, a punctat Maria Calchei.

Dacă simţiţi că aţi fost discriminat sau drepturile dvs. au fost lezate, adresaţi-vă la specialiştii Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii (0-8003-3388/egalitate.md) sau în Coaliţia Nediscriminare (0-8003-8003/nediscriminare.md), unde garantat şi absolut gratuit veţi primi ajutor informativ din partea experţilor. Numai împreună vom putea schimba viitorul. Nu ezitaţi să vă cunoaşteţi şi apăraţi drepturile care vă aparţin!

Ina Landa

Acest material este publicat în cadrul Proiectului „Integrarea abordării bazate pe drepturile omului în mass-media prin intermediul metodei storytelling, cu participarea persoanelor supuse discriminării din regiunea transnistreană şi UTA Gagauz-Yeri”, implementat de Centrul Media din Tiraspol, cu susţinerea  financiară a Fundaţiei Soros-Moldova/Programul Egalitate şi Participare Civică. Opiniile expuse în articol aparţin autorului şi nu reflecta neapărat poziţia Fundaţiei.

  • Share this post:
  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • Digg

Lasă un comentariu

— required *

— required *