Banca discriminarii — August 29, 2016 04:01

Alungat dintr-un bar, pentru că și-a dorit să urmărească un meci de fotbal

Captură de ecran din 2016.08.28 la 21.00.34 Anatol duce un mod de viață activ și se ocupă mult cu sportul. Fiecare zi trăită este o luptă continuă pentru o viață deplină. Anatol este un bărbat în scaune cu rotile, care s-a ales cu o traumă a coloanei încă în copilărie.

Pentru ei nu exista transport special pentru a putea circula în scaune cu rotile, nu sunt treceri speciale la intrare în magazin, bănci și multe farmacii sau chiar dacă sunt, accesul lor este practic imposibil.

Un scurt episod din viața tînărului: Recent, Anatol împreună cu 3 prieteni doreau să urmărească fotbal la ecran mare. Au ales cel mai apropiat local. Anatol a rezervat masa din timp și chiar a anunțat administrația despre situația sa. Managerul care a privit comanda i-a spus că nu este nici o problemă dacă este în scaun cu rotile, dar cînd a ajuns la locul de față, a fost rugat să plece.

Articolul 5 din Legea Transnistriei “Cu privire la protecția socială a persoanelor cu necesități speciale” declară: “Persoanele cu dizabilități din Transnistria au drepturi socio-economice și libertăți personale în Constituția Transnistreană a Republicii Moldova
Administratorul a declarat că cu mine se poate întâmpla orice din cauza faptului că sunt într-un scaun cu rotile. Localul este foarte mic și nu există suficient spațiu pentru cărucioare, nu există nici o toaletă specială. ,,Cineva din fani mă pot împinge, iar ei nu doresc să răspundă pentru acest lucru “, – a declarat Anatol.

Disputa a durat o vreme. În cele din urmă, Anatol și prietenii săi au reușit să convingă administratorul clubului. În ciuda faptului că tînărul a privit fotbalul, se simțea umilit și înjosit. Cu astfel de probleme se confruntă în mod constant. “Nu este vorba doar de mine, ci și de alte persoane în scaune cu rotile, care nu pot ajunge acolo unde doresc. Noi suntem ființe umane, la fel ca toți”, se revoltă Anatol.

,,Bine că am o familie puternică și un cerc mare de prieteni. Asemenea situații sunt ca niște episoade din viața mea. Unele cu un final reușit, altele nu prea. Desigur că nu-mi pot apăra drepturile, dar eu nu mă dau bătut. Visez că în curînd totul se va schimba. Din păcate, nu toți oamenii cu necesități speciale au parte de așa susținere ca mine. Este foarte trist acest lucru. ,, a accentuat tînărul.

Din cauza indiferenței societății, oamenii continue să trăiască în depresie și cu probleme proprii. O colaborare strînsă între societate și autoritățile locale ar putea rezolva mai efectiv problema discriminării. Pînă ce, în caz de discriminare trebuie să ne adresăm la asociațiile oșbtești care ne pot oferi susținere atît morală, cît și juridică.

Ina Chireeva

Acest articol este publicat în cadrul Proiectului “Integrarea abordării bazate pe drepturile omului în mass-media prin intermediul metodei storytelling, cu participarea persoanelor supuse discriminării din regiunea transnistreană și UTA Gagauz-Yeri”, implementat de Centrul Media din Tiraspol, cu sustinerea  financiara a Fundatiei Soros-Moldova/Programul Egalitate si Participare Civica. Opiniile exprimate in articol apartin autorului si nu reflecta neaparat pozitia Fundatiei.

Traducere: Natalia Ghilașcu

  • Share this post:
  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • Digg

Lasă un comentariu

— required *

— required *