Newsletter, Persoane cu dizabilități, Reportaje — August 27, 2014 10:46

Bat la ușa autorităților să creeze parcări auto adaptate și să faciliteze eliberarea permiselor de conducere

Ion Bălan, s. Ștefănești, Florești

Ion Bălan, s. Ștefănești, Florești

Școlile auto din Moldova au apărut în ultimul timp aproape la fiecare colț de stradă. Niciuna dintre ele însă nu este adaptată pentru nevoile persoanelor cu dizabilități. Aceștia trebuie să scoată din propriul buzunar peste 1000 de lei pentru a adapta mașina pe cont propriu. Este și cazul lui Ion Bălan din Ștefănești, Florești.

Comisiile medicale pun restricții la eliberarea certificatelor

Majoritatea comisiilor medicale nu cunosc prevederile legislației și impun impedimente utilizatorilor de scaune rulante să conducă un autovehicul. Mai mulți experți din Moldova au semnat o Rezoluție unde au fost propuse un șir de recomandări pentru a modifica Regulamentul privind efectuarea controlului medical al candidaților pentru obținerea permisului de conducător auto.

Până a obține un permis de conducere, Ion Balan a făcut drumuri multe, când la Bălţi, când la Floreşti, când la Chişinău, pentru că responsabilii de la Comisia Medicală nu erau încrezuți că poate fi apt de a conduce mașina. A învăţat că trebuie să conteze doar pe forţele proprii. Cu toate că instructorii l-au acceptat la lecţiile de şoferie, prima barieră în realizarea visului de a urca la volan a fost examinarea medicală.

Tânărul conduce un automobil, care are o cutie de viteze automată. Ion nu întâmpină greutăţi în timpul conducerii, pentru că mâna şi piciorul drept îi sunt sănătoase. Dacă în ultimul timp, persoanele cu dizabilități stăteau mai mult acasă neobservați de societate, azi când ies în stradă sau pășesc pragul casei spre o lume grăbită și indiferentă, riscă să nu mai deschidă această ușă, care pentru ceilalți este o obișbuință.

Tatiana Zatâc, șefa direcției servicii medicale primare de la Ministerul Sănătății a promis că specialiștii de la comisiile medicale au fost informați că nu este corect să refuze persoanelor cu dizabilități un certificat medical, necesar pentru a face cursurile auto.

Concluzia generală „apt” sau „inapt” se emite de către comisie, prin vot majoritar şi se confirmă prin semnătura preşedintelui. Şi Alexandru care foloseşte scaunul rulant, a obținut totuși un certificat medical care i-a permis să urmeze cursurile la şcoala auto.

Alexandru conduce de câțiva ani maşina, pe care şi-a adaptat-o de unul singur la un service din capital. El recunoaşte că în prezent, în Moldova nu există nicio şcoală, care să fie adaptată necesităţilor persoanelor cu nevoi speciale şi să instruiască și alți şoferi în situația lui.

”Mulți dintre cei cu dizabilități circulă în lipsa permisului de conducere, și asta durează de zece ani, doar din simplul motiv că nu reușesc să obțină acest permis, în condițiile unui sistem prost gândit. Cum să obții aceste drepturi în situația noastră?”, afirmă Oxana Piscenscaia, care a reușit să conducă mașina.

Școlile auto nu vor să se cheltuie pentru câteva persoane cu dizabilități

Exemplul Poloniei și altor state europene i-a încurajat pe mulți să-şi înfrunte dizabilitatea şi să demonstreze că sunt apți să conducă un automobil şi să fie un participant disciplinat în trafic. Cu toate acestea, atitudinea celorlalţi conducători auto şi a agenţilor de circulaţie nu este una îmbucurătoare. Instructorul de la o școală auto din Chișinău, Vladimir, spune că nimeni dintre persoanele cu dizabilități nu s-a înscris la cursuri și nici nu a avut ocazia să întâlnească printre studenți persoane cu dizabilități, dar crede că este posibilă adaptarea mașinilor.

Deocamdată, școlile auto nu și-au arătat dorința să doteze măcar o mașină pentru nevoile persoanelor cu dizabilități. Din cauza cheltuielilor mari, aceștia propun studenților să vină cu propriile automobile adaptate și desigur, să fie în regulă toate actele medicale. Mai mult, stereotipurile față de dizabilitatea fizică mai persistă, iar reprezentații acestor instituții nu-și imaginează cum un astfel de șofer este în stare să conducă mașina.

Potrivit datelor oficiale, în ţară sunt peste 170 de mii de persoane cu dizabilități fizice. Nicio școala auto din Moldova nu este adaptată pentru nevoile persoanelor cu dizabilități. Statistice arată că circa 50 de persoane cu dizabilități din Moldova conduc un autovehicul.

Parcările auto improvizate în curtea blocului nu sunt pe placul vecinilor

Provocările celor care au reușit să obțină un permis de conducere nu se opresc aici, pentru că parcarea automobilului în fața blocului de locuit pentru aceste perdoane rămâne o problemă încă nesoluționată, pentru că, deseori, locurile sînt ocupate.

Oxana Piscencaia, în fașa blocului de locuit

Oxana Piscencaia, în fașa blocului de locuit

De 20 ani, Oxana Piscencaia a rămas țintuită în cărucior. Cu greu a reușit să obțină un permis de conducere, iar propriul mijloc de transport o slavează să depășească barierele fizice din orașul Chișinău. Acum femeia luptă cu birocrația din sistemul de transport pentru a i se crea condiții de parcare. Acum doi ani, tânăra a încercat să instaleze de una singură un marcaj improvizat, vecinii nu au stat mult pe gânduri și au deteriorat semnul rutier, în replică spunând că toți sunt egali și că nu ar trebui să i se ofere condiții deosebite.

”La orele 12.00 am instalat marcajul rutier, iar la ora 14.00 acesta era deja răsturnat de către un vecin de la etajul 8. Mi-a replicat că nu sunt specială, precum că aș fi privatizat pământul și nu este proprietatea mea privată. ”Nimeni nu va marca terenul, respective nici tu nu vei face aceasta”, a menționat Oxana Piscenscaia.

Adresările repetate către autoritățile locale pentru a-i asigura un loc de parcare în preajma blocului nu au dat niciun rezultat. Oxana este în prezent asistată de activiștii Centrului de asistență juridică pentru persoanelor cu dizabilități să soluționeze problema în instanța de judecată, pentru că nici responsabilii de la pretura de sector, nici cei de la direcția Transport de la primăria Chișinău nu și-au dat intresul să marcheze teritoriul din curte pentru loc de parcare adaptată.

”Juristul Primăriei mun. Chișinău a venit cu o scrisoare prin care se menționează că am dreptul să instalez o parcare, dar pentru asta am nevoie de permisiunea preturii sectorului Botanica, Spații Verzi, Poliției Rutiere, etc, o listă de instituții de la care trebuie să obțin învoire. L-am întrebat dacă cineva va refuza această permisiune? Răspunsul se referea la faptul că locul de parcare îl poate obține oricine, adresându-se la aceste instanțe. Dar eu mă adresez nu ca un om de rând, dar pentru că am o dizabilitate. Dacă există această lege privind inclusiunea social și autoritățile locale sunt responsabile, de ce ar trebui să bat la ușa acestor instituții?”, se întreabă Oxana.

Potrivit Legii cu privire la incluziunea persoanelor cu dizabilități din 2012, autoritatea publică locală este obligată să rezerveze locuri de parcare gratuită pentru mijloacele de transport deținute de persoanele cu dizabilități locomotorii. Acest lucru, însă se realizează anevoios, pentru că fiecare instituție pasează responsabilitatea pe umerii altora.

De la conducerea Direcției de Transport public și căi de comunicație am aflat că nici alte localuri private sau instituții publice nu dispun de parcări specializate, deși regulamentul transport public prevede acest drept.
SINCRON: Vitalie Butucel, vicedirector, Direcţia generală transport public şi căi de comunicaţie, Primăria mun. Chişinău

Aranjamente speciale pentru persoanele cu nevoi speciale este o obligațiune a statului, consideră experții de la Centrul de Informare în domeniul Drepturilor Omului. Locul special de parcare amenjat pentru persoanele cu dizabilități cu automobil personal este un asemenea aranjament special și autoritățile publice locale sunt obligate să asigure un asemenea loc de parcare în apropierea imediată a locuinței persoanei cu dizabilitate.

Într-un raport al Departamentului de Stat al SUA cu privire la respectarea drepturilor omului în Moldova, se arată că o mare parte din cele 176 de mii de persoane cu dizabilităţi, se confruntă cu discriminarea, excluderea socială, sărăcia, şomajul şi inaccesibilitatea serviciilor publice. Reprezentanții societății civile speră că în baza Legii cu privire la asigurarea egalității de șanse, vor fi solutionate toate cazurile de discriminare pe criteriu de dizabilitate.

NATALIA GHILAȘCU

Lasă un comentariu

— required *

— required *