Istoria mea — August 22, 2016 18:50

Cum e să fii femeie musulmană în Republica Moldova?

Captură de ecran din 2016.08.22 la 11.49.09 Cine sunt musulmanii și cum sunt tratați de către moldoveni? E greu oare să trăiești, să înveți și să lucrezi purtînd hijab? Care sunt stereotipurile oamenilor față de musulmani? Hijab este o haină tradițională femeiască în islam, deși în lumea orientală prin acest cuvînt se înțelege doar o basma care acoperă capul musulmanilor.

Liga islamică din Republica Moldova este o organizație care apăre drepturile musulmanilor stabiliți temporar sau permanent în Republica Moldova. Aceasta organizație a fost fondată în 2011 pentru unificarea musulmanilor din Republica Moldova cu scopul apărării intereselor, avansarea cunoștințelor și organizarea slujbelor comune de rugăciuni.

În liga islamică din Republica Moldova, deseori se organizeară întrevederi pentru studenți, care discută probleme referitoare la dreptul femeii în Islam și relația dintre musulmani și creștini.

Conform datelor ligii islamice din Republica Moldova, pe teritoriul țării noastre locuiesc aproximativ 15 mii de musulmani. Majoritatea sunt migranți: arabi, turci, tatari, africani, fiind în căutarea unui loc de trai și de asemenea un loc de muncă, dar sunt și moldoveni care au acceptat islamul. Printre aceștia se numără și președintele ligii islamice din Republica Moldova, Sergiu Sochircă, care ne-a povestit despre stereotipurile față de musulmani.

“În țara noastră, stereotipurile, de regulă, sunt negative: teroriști, extremiști, periculoși, lipsiți de studii, străini. Călătorind în alte țări nu întîlnești așa ceva. Aici, oamenii sunt sub capacul propagandist al Bisericii Ortodoxe pe de o parte și mass-media pe de altă parte. Avem un nivel foarte scăzut al toleranței, dorinței de a se dezvolta spiritual, și un nivel ridicat de teama de schimbare.”

De fapt, în conformitate cu “Cercetarea privind percepția și atitudinile față de egalitate în Republica Moldova” (2015), în ceea ce privește atitudinea oamenilor față de musulmani, domină următorii termeni: fanatici agresivi, teroriști, extremiști. Participanții la studiu de asemenea consideră că musulmanii nu sunt toleranți față de alte religii și că conform religiei lor, ei au dreptul să-i pedepsească pe cei care au o altă viziune asupra lumii.

Teroarea nu are naționalitate.
– De ce conceptul de terorism în lumea modernă este atît de strîns asociată cu Islamul? – L-am întrebat Serghei. Cine are de cîștigat?

– Dumnezeu a dat musulmanilor terenuri cu resurse naturale vaste, dintre care cele mai importante sunt de petrol și gaze naturale. S-a întâmplat că progresul tehnologic a avut loc mai întâi în țările occidentale, iar resursele au fost concentrate în țările islamice. Islamul nu permite consumul de alcool, drogurile cu care se poate pune în dependeță țări întregi și se pot controla mase de oameni, oferindu-le un număr ,,nelimitat,, de distracție și bucurie.

Astfel, a apărut nevoia justificării agresiunii împotriva acestor țări prin prezentarea lumii islamice ca un rău absolut, ca o amenințare pentru omenire. Și acest lucru este posibil doar răspândind frica de musulmani la un nivel subconștient.

“Allah nu iubește răul” (Surah Al-Baqara 2: 205)

Îndată mi-am adus aminte de lecția lui Sergiu, la care am participat pentru prima dată. La un ceai, am discutat împreună cu alți musulmani despre diverse teme. Eu aveam foarte multe întrebări, ca orice nou-venit. Sergiu ne povestea că islamul este ceva bun și pașnic. Astfel, conceptul de islam și teroare sunt două lucruri diferite.

Datorită Ligii Islamice din Republica Moldova am făcut cunoștință cu Ana. Ea este musulmană născută în Moldova care deja de 9 ani a acceptat islamul. Ana nu este numele ei real. Ea a decis să rămînâ ingognito pentru acest articol. De la bun început, Ana a recunoscut că religia întotdeauna era ceva important pentru ea. După cum povestește Ana, chiar și acum, activînd în calitate de manager la o companie de cosmetică, ea are ca scop ridicarea nivelului de cunoștințe și învață online limba arabă și Tajwid, care sunt reguli de citire a Coranului.

Ana este profesoara de biologie și chimie. Educarea copiilor în școală era o satisfacție pentru ea, de aceea, după lecții ea dorea să împărtășe cunoștințele sale, dar deja pe plan spiritual. La întrebarea mea, cum a acceptat islamul, Ana a povestit că cunoscînd Biblia, ea a decis să vadă care este diferența dintre ea și Coran. După ce a început să citească Coranul, Ana a avut un vis ciudat:

,, Am visat că mergeam prin pustiu, iar înaintea mea erau foarte mulți oameni. Eu eram într-o rochie roșie și lungă, iar capul era acoperit. Oamenii se bucurau foarte mult. Atunci cînd eu mă opream ca să mă întorc, ei aplăudau. Printre ei era o persoană cu barbă care purta haine albe. Cînd am ajuns în fața unei clădiri cu niște coloane înalte și am ridicat cîteva scări pentru a deschide ușa, oamenii din spatele meu s-au oprit și au împietrit. Cînd am deschis ușa, ei au început să se bucure. În acest moment eu m-am trezit din somn,,

Cum credeți, cine era acea persoană? Am întrebat eu cu mare interes. Mulți creștini ar spune că Isus Hristos m-a adus în acel loc. Musulmanii, însă, ar spune că acesta este un profet. El mi-a arătat calea unde eu trebuia să vin.

Pentru musulmani, islamul este viața și tradiția lor, a continuat Ana. Ei nu au o viziune atît de critică asupra unor lucruri. Și atunci cînd vorbești cu un musulman, el se bucură de faptul că tu, chiar dacă ești de altă religie, ai acceptat religia lor.
< >

– Cum au reacționat cei apropiați la alegerea ta?
– Atunci cînd am acceptat islamul, mama mea încă nu știa și eu încercam să țin religia mea în taină. Dar mama mea știa unde mă duc. Inițial ea a primit invitația mea la moschee ca un hobby, dar atunci cînd a înțeles că acest lucru devine important pentru mine și că mă schimb în această direcție, m-a perceput ca un trădător. Pînă în prezent ea nu poate accepta religia și modul meu de viață. Ba mai mult ca atît, îi este rușine că eu port basma și haine lungi. 

Atunci cînd i-am explicat că nu beau, nu fumez și de ce te irită atît de mult modul meu de viață?,, ea mi-a răspuns: ,,Mai bine să bei și să fumezi, decît să accepți islamul. Mă dai de rușine în fața vecinilor purînd basma!,,

.

– Ce relație aveți la locul de muncă cu șeful?

– Din motiv că lucrez printre creștini, ei nu au acceptat faptul că îmi acoper părul, de aceea, la lucru eu nu pot purta hijab. Pentru restul hainelor ei au o atitudine bună.

– Ce părere au avut colegii dvs. după convertire?

– La început s-au mirat aflînd că sunt musulmană, dar văzînd modul meu de viața, viziunile lor s-au schimbat. Ei au văzut că țin post și încă se mai miră de ce eu nu beau, nu fumez și îmi bat joc de mine. Eu le dau exemplu cum țin post creștinii bogați și cei săraci. În islam și cei săraci și cei bogați sunt egali.

“
Prietenii mei nu s-au schimbat după ce am acceptat islamul. Dacă mă invită în ospeție unde se servește alcool, ei înțeleg că eu nu voi veni, dar ei nu se supără, ci mă înțeleg, deoarece ei mă stimează pe mine și eu pe ei”.

– Ana, cum se întâmplă că ați avut probleme de 3 ori consecutiv cu o companie de taxi?

– Primul caz s-a întîmplat în octombrie anul trecut. Pe atunci mergeam la lecții seara. Ca să ajung din acel sector acasă era greu, deoarece nu exista transport public direct. Am apelat la serviciul taxi 14222. Șoferul s-a oprit, s-a uitat lung la mine și a plecat. Inițial m-am gîndit că nu este taxiul pe care l-am comandat, dar cînd am telefonat serviciul taxi și le-am spus că sunt musulmană și că acest fapt este o lipsă de respect față de mine și religia mea, ei au cerut scuze și au chemat un alt taxi.


Al doilea caz s-a întîmplat în noiembrie. Taximetristul mi-a văzut basmaua și nici nu s-a oprit. Alături era un alt taxi, care văzînd că stau 10 minute și tot încerc să găsesc o altă mașină, mi-a propus să mă ducă acasă, deoarece era tîrziu deja. Eu am acceptat.

Pentru a treia oară când am apelat la același serviciu pentru a ajunge la moschee înaintea mesei, șoferul nu a oprit în locul prevăzut în comandă, ba a mai făcut-o și pe cealaltă parte a străzii, cu cuvintele: „Traversează tu pentru că nu îmi e comod să mă întorc!”, la care i-am răspuns la telefon că oricum trebuia să merg în direcția opusă, deci nu avea sens să traversez strada.

După asta au urmat 10 minute de așteptare până șoferul a ajuns la mine, pentru ca să aud din partea lui replica: „Ești musulmancă, nu te mai duc nicăieri atunci!”. A trântit ușa și a plecat înjurând. Atunci chiar am plâns, l-am așteptat atâta timp ca într-un final să mă înjosească. Atunci am apelat din nou la serviciul de taxi și le-am spus că nu e pentru prima oară când șoferii angajați la ei își permit astfel de lucruri. Apelul meu a fost redirecționat la administrație, ca să-mi pot exprima toate pretențiile: 

„Sunt de religie islamică și asta a fost a treia oară când mă ciocnesc cu această atitudine din partea șoferilor. Mă simt ofensată și nu voi mai apela la serviciul respectiv pe viitor”. Evident că și-au cerut scuze pentru neplăceri, însă eu oricum mi-am ținut cuvântul.”

În speranța de a afla cum a fost soluționat cazul Anei, Victoria a contactat administratorul serviciului de taxi 14222, Stela Solomon, povestindu-i în detalii toate cele trei cazuri. În răspunsul său, Solomon a spus că aude despre acest caz pentru prima oară și că nimeni nu a apelat la ea vreodată pentru a raporta o astfel de situație.

De asemenea, administratoarea a menționat că există un cod de conduită pentru șoferi și că aceștia au mulți clienți de naționalitate arabă, în special studenți care folosesc serviciul de taxi, ei reprezentând marea majoritate a clienților companiei.

Atunci i-am oferit doamnei numărul de telefon al Anei pentru ca acesta să fie verificat în baza de date. După o pauză, administratorul a revenit, spunând că de pe acest număr niciodată nu au fost primite niciun fel de plângeri sau reclamații și că ar ține minte un astfel de caz dacă acesta ar fi avut loc. 

„Dacă nu are numărul meu de telefon înseamnă că nu a apelat la nimeni, pentru că operatorii noștri nu îi pot redirecționa apelul, unica variantă fiind să-i dea numărul meu”, a completat Stela Solomon. Ana, însă, afirmă perfect inversul, spunând că în luna noiembrie a anului trecut a vorbit cu administratorul serviciului de taxi 14222 și că numărul ei trebuie să fie înregistrat în baza de date, pentru că obișnuia să folosească serviciul deseori înaintea incidentelor respective.

Ion Bambuleac, jurist la Coaliția Nediscriminare afirmă că în cazul ciocnirii cu descriminarea, victima poate apela la Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii (0-8003-3388) pe baza legii nr. 121 de asigurare a egalității. O altă variriantă ar fi să apeleze la Coaliția noastră (0-8003-8003), unde îi va fi oferită o consultație gratuită cu un jurist specializat în cazurile de descriminare.”

Interesându-se ce a învățat Ana din toate aceste situații, am primit următorul răspuns: „Începând să folosesc alt serviciu de taxi, am înțeles că unele momente chiar nu merită o atenție atât de mare și că nu trebuie să mă supăr din cauza unor astfel de întâmplări, pentru că există oameni diferiți și trebuie să-i acceptăm așa cum sunt. Totodată, alegerea să închidem ochii la astfel de cazuri nu este nici ea corectă, pentru că astfel nu vor putea fi prevenite. Având drepturi, trebuie să le folosim fără ezitare și să mergem până la capăt”.

„Lumea observă că musulmanii din Moldova doresc ca drepturile lor să fie respectate, să obțină spații speciale pentru rugăciuni sau sărbători. Totodată, societatea are o atitudine negativă față de aceste cerințe, Moldova fiind considerată o țară ortodoxă, iar faptul că „străinii” cer drepturi nu este tolerat, astfel încât în majoritatea cazurilor, musulmanii sunt echivalați cu emigranții.

“Astăzi Europa a permis emigrarea refugiaților, însă împreună cu aceștia, pe pământurile vechiului continent a pășit și o bună parte din cei care pur și simplu s-au folosit de situația creată neavând statutul repectiv. Astfel, ei trebuie să respecte legea statului gazdă și nu doar să-și ceară drepturi. De asta, când musulmanii sunt suspectați de violențe, omoruri și tot felul de crime, mă simt decepționată”

„Cu care alte situații în care se manifesta intoleranța ai fost nevoită să te ciocnești?”

„Chiar dacă în Moldova sunt destul de mulți musulmani, observ din ce în ce mai des, oamenii nu pot înțelege convertirea mea. Ei manifestă milă, deoarece consideră că sunt impusă de soț să port batista, consideră că musulmancele sunt femei uitate care nu fac și nu văd nimic în afară de casă și copii, ceea ce nu este adevărat. Islamul îndeamnă femeile la autoperfecționare. E corect că Islamul eliberează femeia de necesitatea de a face bani, dar totodată acesta îi oferă alte responsabilități, neîncălcându-i drepturile, ci dimpotrivă, protejând-o.”

„Și cum totuși ar trebui să fie depășită descriminarea față de musulmani?”

„Oamenii care sunt informați corect despre Islam niciodată nu vor manifesta o atitudine negativă sau categorică față de această religie. Cred că oamenii care au avut ocazia să cunoască musulmani săritori la nevoie, indiferent de religia persoanei care are nevoie de ajutor, au înțeles că Islamul nu are tangențe cu fărădelegile din lume. Misiunea noastră aici, noi fiind minoritatea, e să demonstrăm prin exemplul nostru cum este Islamul cu adevărat, fără exagerări și dramatizări”, a concluzionat Ana.

Dacă simţiţi că aţi fost discriminat sau drepturile dvs. au fost lezate, adresaţi-vă la specialiştii Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii (0-8003-3388/egalitate.md) sau în Coaliției Nediscriminare (0-8003-8003/nediscriminare.md), unde veţi primi ajutor informativ din partea experţilor.

Victoria Boţan

Acest material apare în cadrul Proiectului „Integrarea abordării bazate pe drepturile omului în mass-media prin intermediul metodei storytelling, cu participarea persoanelor supuse discriminării din regiunea transnistreană şi UTA Gagauz-Yeri”, implementat de Centrul Media din Tiraspol, cu susţinerea  financiară a Fundaţiei Soros-Moldova/Programul Egalitate şi Participare Civică. Opiniile expuse în articol aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei.

Traducere: Natalia Ghilașcu

  • Share this post:
  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • Digg

Lasă un comentariu

— required *

— required *