Din dragoste pentru copiii cu dizabilități, acum cerșesc banii statului

imagine simbol

imagine simbol

Mii de părinți care îngrijesc de copiii cu dizabilități severe riscă să rămână fără o pensie. La această constatare au ajuns membrii Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii încă anul trecut. Mai bine de un an, petiționarii încearcă să rezolve această problemă în instanțele de judecată. Până acum, acești părinți primesc pensii nesemnficative pentru că nu şi-au lăsat copiii cu dizabilităţi în grija statului sau în instituțiile rezidențiale.

În această situație s-a pomenit și Natalia Ciobanu, care a fost discriminată în urma modificării din 1999 a Legii cu privire la pensiile de asigurări sociale de stat. Astfel, părinții care îngrijesc de copiii cu dizabilități severe au rămas în afara sistemului de pensionare.

Femeia spune că a fost încadrată în câmpul muncii începând cu anul 1973, iar în 1992 s-a născut fiica ei, Ana Cechir care, de la vârsta de doar trei ani obținuse gradul I de invaliditate după mai multe accese de epilepsie. Având în vedere starea precară a sănătăţii fiicei sale, care avea accese şi intra în convulsii destul de des, Natalia nu i-a ascultat pe medici, care o convingeau atunci să-și dea copilul în îngrijirea statului şi i-a acordat îngrijirea necesară în condiții de casă. Ea a decis să-i ofere tratamentul necesar la domiciliu, care a durat circa 20 ani. Sănătatea Anei devenea din ce in ce mai precarăşi în cele din urmă, Ana a decedat.

Acum doi ani, când Nataliei i s-a calculat pensia pentru limita de vârstă, aceasta a constatat că perioada de îngrijire a copilului nu a fost inclusa în stagiul său de cotizare a pensiei pentru limită de vîrsta. Aceasta a determinat-o ca împreună cu un grup de alți părinți pătimiți să apeleze la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității ca să soluționeze această problemă. Consiliul a constatat că părinții, care îngrijesc de copiii cu diezabilități severe și respectiv nu au posibilitatea sa muncească sunt discriminați prin asociere cu copii lor cu dezabilități la calcularea pensiei pentru limită de vârstă.

Avînd în vedere că cheltuielile statului pentru întreținerea copiilor în instituțiile rezidențiale sunt de trei ori mai mari decât în familiile unde acești copii sunt îngrijiți, părinții acestor copii se consideră victime ale unui tratament defavorabil în raport cu părinții, care își lasă copii bolnavi în casele de copii.

”Este o inechitate socială, iar de pe urma politicilor sociale incorecte au de suferit acei părinți cărora nu li s-a luat în calcul salariul pentru îngrijirea copiilor cu dizabilități severe până a ieși în vigoare serviciul de asistență parentală”, a afirmat Natalia Ciobanu.

După ce toată viața și-au dedicat-o copiilor cu dizabilități, au ajuns în prag de bătrânețe fără un loc de muncă și fără o pensie decentă. Și asta pentru că timpul care trebuia sa-l profeseze în diverse locuri de muncă, a fost dedicat îngrijirii copiilor, ca în cele din urmă, stagiul de muncă să rămână necalculat.

Deși s-a constatat discriminarea, autoritățile se fac că plouă

Experții de la Consiliul pentru Prevenirea și Combaterea Discriminării și Asigurarea Egalității constată că perioada de îngrijire a persoanelor cu dizabilități a fost exclusă din stagiul de cotizare a pensiei. Astfel, părinții care își îngrijesc copiii bolnavi sau alți membri ai familiei care își îngrijesc rude cu dizabilități și nu au experiența de muncă necesara, riscă, la atingerea vârstei de pensionare, să aibă parte doar de o cotizație lunară de 100 de lei.

Cel mai grav este că astăzi autoritățile refuză să ia în calcul perioada de circa 15 ani când mamele, nemaivorbind de alți membri ai familiei, au îngrijit de copiii sau rudele lor cu dizabilități severe. În cazul Nataliei Ciobanu, Consiliul a constatat că ,,faptele expuse în plângerea reclamantei reprezintă discriminare prin asociere a petiţionarelor cu copiii lor cu dizabilităţi severe în realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.”

„Din acest motiv, Consiliul a recomandat Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei să vină cu o inițiativă în Guvern pentru a-i susține pe acești părinți prin a le calcula stagiul de cotizare” – a menționat Doina Ioana Străisteanu, membră a Consiliului pentru prevenirea și combaterea discriminării și asigurarea egalității. Dacă astăzi Guvernul ar aproba o astfel de hotărâre, pensiile acestor părinți ar putea fi recalculate pentru a atinge un minim necesar de 600 lei sau mai mult.

”Acest grup vulnerabil de mame care au renunțat la cariera lor profesională sau de a se angaja în câmpul muncii de dragul copiilor cu dizabilități și care au decis să nu-și instituționalizeze odraslele, așa cum au făcut-o mulți părinți, ar trebui să fie cumva îndreptățiți și susținuți financiar, nu pedepsiți. Dacă acești copii ar fi fost instituționalizați, statul ar fi cheltuit 10 mii lei pentru întreținerea lor”, a explicat Lucia Gavriliță, membră a Consiliului pentru prevenirea și combaterea discriminării și asigurarea egalității.

Ministerul Muncii Protecţiei Sociale şi Familie nu a întreprins careva măsuri întru a executa prescripţia Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării și asigurarea egalității, astfel încât reclamanta este în continuare supusă tratamentului discrimatoriu la calcularea stagiului de cotizare.

Judecătorii încă nu înțeleg principiul discriminării

Natalia Ciobanu

Natalia Ciobanu

Avocata Nataliei Ciobanu afirmă că părinţii care aleg să îngrijească copiii lor cu dizabilităţi severe nu au posibilitatea de a fi angajaţi în câmpul muncii şi în acelaşi timp, nu sunt protejaţi de stat şi nici asiguraţi cu un minim de siguranţă socială, spre deosebire de părinţii, care au decis să-și instituţionalizeze copiii cu dizabilităţi. Transmiţându-i în grija statului, alți părinți au avut posibilitatea să muncească şi să contribuie la fondul de asigurări sociale şi beneficiază de pensii în mărime completă.

Pe de altă parte, autoritățile explică că în 1999, Republica Moldova a trecut de la un sistem bazat pe criterii de asistență socială, la unul de pensii pentru asigurări sociale, calculate în baza contribuțiilor la acel moment. Faptul că a fost exclusă perioada de îngrijire este o consecință a acelor modificări. Sistemul de acumulări la bugetul asigurărilor sociale nu mai poate fi remodificat.

Experții de la Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei recomandă în schimb o altă opțiune, mai puțin convenabilă părinților, și anume, încheierea unui contract idividual cu Casa Națională de Asigurări Sociale în valoare de 5 mii lei pentru un an, prin care cumpără anii lipsă din stagiul de cotizare.

Pentru faptul că copiii cu dizabilități se află într-o instituție rezidențială, statul ar fi cheltuit 45 mii lei, iar alocația pentru îngrijirea copilului rămas în familie constituie 9 mii lei. Diferența de 34 mii lei este considerată de către părinții vulnerabili drept o economisire a fondurilor bugetare, însă Guvernul închide ochii la aceste statistici.

Avocata Arina Țurcan, care apără cauza Nataliei Ciobanu în instanța de judecată, afirmă că atât Judecătoria Centru, cât și Curtea de Apel, au respins cererea de chemare în judecată înaintată de Natalia Ciobanu ca fiind neîntemeiată. ”Instanța de judecată a dat dovadă de o lipsă totală de coerență în motivarea hotărârii sale, cu toate că acțiunea a fost construită pe prevederile Legii nr. 121 din 25 mai 2012 privind asigurarea egalității. Instanța nici nu a analizat prevederile acesteia și nici nu le-a raportat la circumstanțele cauzei, iar Natalia așa și nu a primit vreun răspuns de ce instanța consideră ca apelanta nu este discriminată,” afirmă Arina Țurcan.

Totodată, avocata Olesea Perean consideră că sistemul public de asigurări sociale, în felul în care este construit acum, conține prevederi discriminatorii pentru părinții, care după 1999 au îngrijit copiii cu dizabilități. Asta pentru că respectivele perioade, conform legii, nu se includ în perioada de stagiu.

”Instanța de judecată, însă consideră că este în conformitate cu principiul nediscriminării ca o persoană, care a îngrijit copilul său cu dizabilități timp de 20 de ani să nu primească pensie pentru respectiva perioadă pentru că așa prevede legea și pentru că în perioada de îngrijire, acestei persoane i s-au plătit 600 lei alocație socială, iar pentru aceeași perioadă nu se achită două plăți sociale”, explică Olesea Perean.

Serviciul de asistență personală, de ochii lumii

Deși există hotărâri de Guvern care îi apără pe acești părinți, legislația este interpretată după placul autorităților. Mai mult ca atât, statul în continuare defavorizează părinții cu dizabilități și prin noile legi adoptate, îi determină să găsească soluția de a-i plasa în instituții rezidențiale ca fiind cea mai potrivită. Și în aceste cazuri, statul este de acord să cheltuie fonduri enorme pentru îngrirjirea acestor persoane.

Din 2013, în baza unei decizii a Parlamentului, părinții care își îngrijesc copiii cu dizabilități severe pot beneficia de o remunerare, fiind angajați în calitate de asistenți personali. Însă legea nu permite ca acestora să li se acorde salarii și după pensionare. Reprezentanții Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării susțin că în acest sens autoritatea responsabilă trebuie să elaboreze un amendament.

Societatea ar trebuie să fie reorientată pentru a veni în sprijinul persoanelor vulnerabile. Mai mult ca atât, noul serviciul care asigură un asistent personal privind îngrijirea persoanelor cu dizabilități severe exclude angajarea persoanelor în etate sau pensionare, lucru care îi nemulțumeste pe majoritatea părinților care se află deja la această vârstă.

”De la bun început, noi am solicitat ca această lege să fie în beneficiul părinților, iar când am aflat de prevederea că doar cei care corespund unor cerințe de vârstă, am rămas fără cuvinte. Noi așteptăm modificări legislative ca legea privind serviciile de asistență personală să funcționeze pentru toți părinții,” menționează Natalia Ciobanu.

Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei explică această discriminare de vârstă prin faptul că își doresc un serviciu calitativ. Potrivit lor, ieșirea la spital, îngrijirea unui bărbat cu dizabilități presupune eforturi fizice, iar uneori, aceste capacități nu sunt întrunite de fiecare membru de familie.

O altă mamă din municipiul. Chișinău pe nume Angela care îngrijește de copilul său cu dizabilități mintale se confruntă cu o dificultate din domeniul serviciilor de protecție a persoanelor care necesită îngrijire. Acesteia i s-a refuzat să devină asistent personal propriului copil pentru că locurile erau deja limitate. Vasile Cușcă, reprezentant al Ministerului Muncii Protecției Sociale și Familiei afirmă că în bugetul de stat nu se ajung fonduri pentru a acoperi toate necesitățile.

imagine simbol

imagine simbol

”De obicei, părinții nu se ocupă de incluziune socială, dar de îngrijire, pentru că părinții știu mai bine ce este nevoie pentru dezvoltarea propriilor copii. Ar trebui să existe niște instrucțiuni pentru asistenții personali. De exemplu, unui copil cu dizabilități severe nu poți să-i facilitezi integrarea dacă are nevoie doar de îngrijire fizică”, afirmă Lucia Gavriliță, membră a Consiliului pentru prevenirea și combaterea discriminării și asigurarea Egalității.

Potrivit experților de la Centrul Analitic ”Expert Group”, statul ar trebui să studieze mai detaliat experienţa Uniunii Europene în acest domeniu şi a necesităţilor speciale ale acestor familii. Pe lângă beneficiile directe alocate de stat, măsurile ar putea fi inclusiv direcționate la mărirea posibilității de angajare a părinților copiilor cu necesități speciale, pentru a putea avea venituri mai mari necesare pentru cheltuielile de întreținere a unui copil cu dizabilități.

Copiii cu dizabilități sunt una din categoriile de beneficiari de alocaţii sociale de stat. În anul 2013 circa 14 mii copii au beneficiat de aceste alocaţii, 43% din copii fiind cu dizabilități severe. Circa 4 mii copii beneficiază anual de alocaţii pentru pierderea întreţinătorului. Mărimea medie a alocaţiei pentru copiii cu dizabilități constituie 307,3 lei şi s-a majorat cu 18,3% comparativ cu anul 2009, în timp ce alocaţia pentru pierderea întreţinătorului constituie 139,7 lei.

Deși în țara noastră sunt aproximativ 25 mii de persoane cu dizabilități severe, doar 1000 dintre aceștia beneficiază de asistenți personali. Legea cu privire la serviciile sociale din 2010 prevede ca, în fiecare an, să fie angajați până la 400 de asistenți personali. Alții, care doresc să devină asistenți personali, se trezesc că nu mai sunt locuri remunerate și sunt nevoiți să trăiască din indemnizația copilului.

Judecătorii justifică legile discriminatorii

Nici Curtea de Apel, nici Judecătoria Centru din Chișinău nu au luat în calcul la luarea deciziilor principiul egalității consacrat în Constituția Republicii Moldova și nici cel al nediscriminării în accesul la securitate socială prevăzut de Pactul Internațional Pentru Drepturi Economice, Sociale și Culturale. Motivarea instanțelor se limitează la reproducerea normelor legale naționale, care de altfel sînt discriminatorii.

Astfel, dacă un părinte a îngrijit personal copilul sau cu dizabilități începând cu 1999, acesta nu are dreptul la pensie pentru limită de vîrstă pentru respectiva perioadă. Cu toate că copiii îngrijiți de părinți acasă economisesc mii de lei anual din bugetul de asistență socială, începînd cu 1999, cînd a fost adoptată Legea privind pensiile de asigurări sociale, respectiva perioada nu mai este inclusă în stagiu de cotizare pentru pensie a părinților.

Părinții cu același statut ca și Natalia Ciobanu consideră că ei sunt tratați mai puțin favorabil în accesul la pensie decât părinții care nu au îngrijit de copiii lor personal, ci i-au instituționalizat având posibilitatea să muncească și să cotizeze pentru pensie. Judecătorii refuză să aplice principiul nediscriminării și repunerea în drepturi a părinților copiilor cu dizabilități severe.

La această etapă, avocații pregătesc o cerere de recurs la Curtea Supremă de Justiție, iar dacă nici aici nu vor găsi dreptatea, atunci se vor adresa organismelor internaționale pentru drepturile omului, cum ar fi Comitetul ONU pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale.

NATALIA GHILAȘCU

image001 logo EU Acest reportaj este realizat în cadrul proiectului ”Susținerea societății civile în combaterea discriminării”, implementat de Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) și susținut financiar de Delegația Uniunii Europene înRM . Opiniile exprimate în reportaj nu reflectă neapărat poziția finanțatorului sau a OHCHR.

  • Share this post:
  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • Digg

Lasă un comentariu

— required *

— required *