Analitique, Femei, Newsletter — November 12, 2014 20:09

Reprezentarea echitabilă în organele decizionale este factorul cheie în combaterea discriminării pe bază de gen

imagine simbol

imagine simbol

Reprezentarea echitabilă în organele decizionale este factorul-cheie în combaterea discriminării pe bază de gen. În pofida faptului că Republica Moldova înregistrează unele mici progrese la capitolul ce ține de percepția rolului femeilor și bărbaților în societate, familie și viața publică, discriminarea femeilor pe criteriul de gen ramâne a fi o problemă destul de serioasă.

Deși, o bună parte a populației țării (în special bărbații) consideră că «în Moldova femeile nu sunt discriminate», statistica și datele obiective demonstrează contrariul. De regulă, femeile sunt remunerate cu un salariu mai mic, decât cel al bărbaților (deseori prestând o muncă similară, de același volum și calitate), femeile dețin mai puține resurse, decât bărbații (bunuri mobile și imobile, afaceri, etc.), femeile dispun de mai puțin timp «liber» și femeile sunt mult mai puțin reprezentate în organele publice decizionale (aici ne referim la: Parlament, Guvern, consiliile locale, primării etc).

Așadar, faptul subreprezentării femeilor în organele publice decizionale constituie, prin esența sa, un subiect deosebit de incisiv și stringent. Or, subreprezentarea femeilor în organele publice decizionale pe de o parte limitează posibilitățile acestora de avansare pe plan profesional, iar pe de altă parte faptul subreprezentării femeilor în organele publice decizionale duce la perpetuarea fenomenului discriminării pe criteriu de gen, inclusiv în alte domenii ale vieții publice: domeniul economic, domeniul muncii, protecției sociale etc.

«Care sunt acele probleme «femeiești» pe care bărbații nu le văd?», exclamă acești bărbați aflați la putere. «Noi nu adoptăm decizii care interzic ceva femeilor!» adaugă ei. Ba da, acești bărbați adoptă decizii care conservează femeile în situația de inegalitate, discriminare. Deseori acești bărbați nu cunosc lucruri elementare despre viața femeilor și nici nu au interes de a le afla.

Ce cunosc bărbații despre problemele care afectează într-o mai mare măsură femeile?
Să începem cu câteva lucruri foarte simple. Cum credeți câți bărbați în Republica Moldova știu, de exemplu, pînă la ce termen de sarcină femeile trebuie să se adreseze pentru a fi la evidența prenatală? Practica arată că din 100 de bărbați întrebați la întîmplare doar circa 5-10 vor da un răspuns corect. Acest procentaj de 5-10% este valabil și pentru bărbați aflați în funcții de consilieri locali și primari. Cum credeți, acești bărbați – consilieri locali și primari cunosc din ce motiv multe femei din zonele rurale nu sunt luate în evidența prenatală la timp?

În majoritatea absolută a cazurilor ei nu cunosc că unul din motivele principale ale punerii întîrziate la evidență prenatală în zonele rurale este distanța mare între locuințele acestor femei și punctele medicale, precum și lipsa de transport intra-comunitar. Cum credeți, care este șansa ca acești bărbați – consilieri locali și primari, în momentul luării deciziilor privind bugetul local, să aloce bani pentru rezolvarea problemei cu punerea întîrziată la evidență pre-natală? Șansa este minimă, deoarece acești bărbați-decidenți nici nu cunosc problema dată.

Cum credeți câți bărbați în Moldova nu se angajează în câmpul muncii, deoarece copiii lor nu au unde merge la grădiniță, sau pe motiv că orele funcționării grădiniței sunt mai scurte decât durata orelor de muncă la serviciu? Cunoașteți măcar un astfel de bărbat? Dar cum credeți, câte femei în Republica Moldova nu se angajează în câmpul muncii din aceleași motive? Realitatea demonstrează că foarte multe femei, mai ales în zonele rurale, nu se angajează anume din aceste motive. Cum credeți, care este șansa ca bărbații decidenți – consilieri locali și primari, la luarea deciziilor privind bugetul local, vor aloca cu prioritate banii pentru rezolvarea problemelor ce țin de disponibilitatea grădinițelor? Iarăși, șansa nu este mare, dacă femeile nu se mobilizează și nu insistă.

Alexei Buzu, expert al Centrului «Parteneriat pentru Dezvoltare», organizație care mai mulți ani la rând se ocupă de monitorizarea alegerilor și guvernării publice sub aspectul respectării egalității de gen, confirmă faptul dat: în localitățile conduse de primari – bărbați, banii publici se cheltuie pentru gazoducte, drumuri, afaceri, pe cînd în localitățile conduse de primari – femei, banii publici cu prioritate se cheltuie pentru grădinițe, școli, puncte medicale, alte obiecte de menire socială.

Același lucru este valabil și în cazul deciziilor luate la nivel național. În țările în care femeile sunt reprezentate la putere într-o cotă procentuală mai mare (în Parlament, Guvern, la președinție), banii publici merg într-o măsură mai mare spre dezvoltarea instituțiilor preșcolare și școlare, spre programe sociale și în domeniul sănătății. Iar în țările în care la putere domină bărbații, banii publici se duc spre construcții gigantomane, spre industria grea, spre domeniul militar, etc.

De exemplu, unul dintre cele mai dezvoltate sisteme de instituții preșcolare există în Suedia – țara-campion la capitolul egalității de gen, unde femeile dețin între 40-50% de funcții în parlament și guvern. Pe de altă parte, practic toate țările care au început războaie și conflicte armate au în absoluta majoritate a cazurilor bărbați – șefi de stat, guvernanți și legislatori.

femei Spre exemplu, fenomenul violenței domestice, care este una dintre cele mai grave probleme în Republica Moldova. Cum credeți, de cîte ori mai des victime ale violenței domestice devin femeile în comparație cu bărbații? Aproximativ de 10 ori. În mediu, una dintre cele 10 persoane victime ale violenței domestice, sunt bărbați, iar nouă sunt femei. Iar conform statisticilor naționale, peste 60% de femeile din Republica Moldova cel puțin o dată în viață au fost victimele ale violenței domestice. Cum credeți, dacă printre acei 80 deputați-bărbați din Parlamentul Republicii Moldova, 60% ar fi fost personal victime ale violenței domestice, în țara noastră problema dată s-ar fi rezolvat mai repede?

Astfel, cota de reprezentare a femeilor foarte mult contează în cazul acelor legi și decizii publice, care se iau în Parlament, în Guvern, la Președinție și la nivel local. Subreprezentarea femeilor în organele puterii care iau decizii de interes public, foarte probabil va duce la neglijarea problemelor care afectează mai mult femeile și conservarea situației de inegalitate și discriminare de gen.

Cum poate fi schimbată situația?
Ca urmare, ne întrebăm: ”Cum am putea deschide acest cerc vicios?”. Bărbații, grație faptului că dispun de resurse mai mari (financiare, materiale, administrative și de altă natură) ocupă, de regulă, primele poziții pe listele de partid. Astfel, probabilitatea acestora de a accede la o funcție publică, este mult mai mare. Odată ajunși într-o funcție decizională, bărbații continuă să neglijeze problema subreprezentării femeilor în organele publice decizionale, fapt care favorizează înrădăcinarea continuă a fenomenului discriminării.

În cele din urmă, revenim la situația în care femeile sunt limitate în accesul la un șir de resurse valoroase (finanțe, bunuri și proprietăți, funții de conducere și resurse administrative, timp și susținere publică), și iarăși bărbații, grație resurselor de care dispun, preiau puterea factorului de decizie. Țările progresiste aplică instrumente speciale precum sunt măsurile temporare de remediere a inegalității și a dezechilibrului.Cel mai cunoscut dintre aceste instrumente este cota de reprezentare.

Cotele de gen
Mai mult timp în urmă, Republica Moldova și-a asumat angajamentul de a spori semnificativ reprezentarea femeilor în organele elective: Parlament, consiliile raionale și locale, funcțiile de primar. Pentru depășirea problemelor inegalității de gen în Republica Moldova, comunitatea internațională deja de mai mulți ani la rînd, recomandă Republicii Moldova adoptarea cotelor de gen pentru listele de candidați la alegeri (atît cele parlamentare, cît și cele locale).

Cu multe dificultăți, în acest sens au fost elaborate și proiecte de legi, iar acum rămâne de văzut dacă bărbații, care sunt aproape 80% din deputați în Parlament, vor dori să facă un pas hotărâtor în direcția egalității și nediscriminării legiferînd cotele de gen, sau vor alege să lase femeile subreprezentate și neglijate în continuare.

Nu e mai bine, ca în Parlament să ajungă cei mai buni, indiferent de apartenența de gen? Aici, deseori, apare următorul contraargument: „De ce să condiționăm accederea în Parlament prin apartenența de gen? În Parlament trebuie să ajungă cei mai buni, indiferent de apartenența de gen.”

Să analizăm un pic cum unii oameni devin mai pregătiți, mai «buni» pentru Parlament?
În primul rînd, în Republica Moldova pentru a nimeri în listele partidelor pe locurile trecătoare trebuie să dispui de resurse – financiare, materiale, administrative (inclusiv cunoștințe, relații, etc), de timp și de imagine. Trebuie să contribui financiar pentru campania electorală a partidului, trebuie să produci materiale promoționale, trebuie să plătești timpul de antenă, să călătorești mult prin țară, etc. În ce măsură femeile din Republica Moldova sunt egale cu bărbații la capitolul resurse necesare pentru campania electorală? Este o întrebară mai degrabă retorică, deoarece numărul femeilor cu asemenea resurse este mult mai mic, decît acel a bărbaților.

Femeile au avut posibilitatea să își acumuleze aceste resurse la rînd cu bărbații? Nu prea. Asta pe motiv că cele mai mari afaceri, cele mai multe posturi la putere și le-au însușit bărbații, în virtutea conjuncturii create. De cît timp dispun femeile pentru propria carieră, pentru promovarea personală în comparație cu bărbații? Statistica oficială, precum și observațiile directe, demonstrează că femeile dispun de mult mai puțin timp, deoarece în timp ce femeile își petrec cîte 2-3 cu fiecare copil stând acasă, bărbații nu stau pe loc, ei își dezvoltă cariera, extind afacerea, fac noi cunoștințe și se promovează în spațiul public. Iar în timp ce femeile, în fiecare seară, se ocupă de treburile casnice și au grijă de copii, bărbații se socializează, citesc presa, privesc televizor, navigează prin Internet, discută despre politică și se țin la curent cu evenimentele publice.

Astfel, femeile din start nu dispun de posibilități egale cu bărbații pentru a se pregăti pentru alegeri și pentru a fi candidați mai «buni» pentru alegeri. Și acest lucru se întîmplă din cauza acelui cerc vicios, prin care femeile sunt conservate în această situație din lipsă de puteri pentru a schimba situația.

Femeile singure nu doresc să se implice în politică?
Un alt contraargument des auzit este precum că înseși femeile nu doresc să se implice în politică. Acest contraargument este vădit fals, din simplu motiv că pe listele electorale (în poziții netrecătoare) și printre candidații pentru funcțiile de consilieri locali și primari sunt suficiente femei, pentru a asigura egalitate de gen, în cazul în care aceste femei ar fi fost totuși alese.

Suplimentar, să nu uităm că numărul femeilor doritoare ar putea fi și mai mare, dacă ele ar fi susținute în dorințele lor de cei apropiați, în primul rînd de bărbați. Situația s-ar schimba dacă acești bărbați ar prelua grijele legate de gospodărie și copii, în timp ce femeile s-ar dedica politicii (așa cum o fac femeile, când bărbații lor se dedică politicii). Astfel, problema nu este că femeile nu doresc – ele pur și simplu nu au posibilități.

Un stat civilizat nu poate perpetua inegalitatea și discriminarea
Prin adoptarea cotelor echitabile de gen pentru listele candidaților la alegeri, Republica Moldova acum are o șansă rară de a schimba situația de inegalitate și discriminare de gen. Ratarea acestei șanse va lăsa țara noastră pe încă cîțiva ani în lista țărilor discriminatorii, țărilor care nu avansează spre standardele acceptate ale unui stat civilizat, democratic și european.

Acest articol este realizat de Centrul de Informare in domeniul Drepturilor Omului, cu sprijinul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei.

Lasă un comentariu

— required *

— required *