Banca discriminarii — August 29, 2016 04:48

Hipoacuzia, handicapul care izolează copiii să își realizeze visele

Captură de ecran din 2016.08.28 la 21.47.24 Nu aude muzica și ciripitul păsărilor. Ea nu se bucura de sunetul valurilor și a vântului. Cu toate acestea, ea știe cum să se bucure de viață. Olga Lisnic, de mic copil trăiește într-o lume fără sunete. Cu care probleme se confruntă? Care sunt visele pe care vrea să le realizeze?

Olga a absolvit școala-internat specializată pentru copiii cu deficiențe de auz în orașul Tighina. A fost acceptată la studii, în ciuda lipsei complete a auzului. Pentru ca copiii să dezvolte vorbirea, limbajul semnelor în școală nu se practica. Eroina noastră a învățat de sine stătător, cu ajutorul colegilor. După liceu, Olga a absolvit școala de arte din Tighina.

– Olga, povestește-ne cum ai învățat la școală?
– Rău, deoarece nu auzeam și nu înțelegeam ce vorbește profesorul. Alți copii aveau dispozitive speciale pentru a spori auzul. Lor le era cu mult mai ușor. Încercam să citesc pe buze și întotdeauna să urmăresc ceea ce era scris la tablă. Unele lucruri pe care nu le înțelegeam mi le traduceau colegii de clasă. Eu și acum învăț cuvinte noi, limba rusă, pentru a putea comunica cu cei care aud.

Prima profesoară a Olgăi Lisnic, Claudia Grigorievna Țihanovscaia: “Ea era o fată liniștită și cuminte. Se străduia să învețe bine și iubea foarte mult să deseneze. Cînd a crescut, ne ajuta să facem ilustrații. Desigur că este foarte dificil să lucrezi cu astfel de copii, mai ales că Olga nu aude deloc. Cum să le explic materialul? Noi am sărit și dansat cu copiii, pentru ca lor să le fie mai clar.

– Cum ai reușit să fii acceptată la studii și cum decurgea învățătura?
– Inițial, doream să merg la Colegiul de Arte pentru cei hipoacuzici din Rusia, dar nu aveam această posibilitate, de aceea, am fost nevoită să învăț la locul de reședință. Directorul școlii de artă din Tighina m-a înmatriculat conform notelor. Acolo toate examenele erau în formă scrisă. Transcriam conspectele de la colegi. Cu profesorii, de asemenea, vorbeam în scris. Ei mă înțelegeau, mă ajutau, îmi arătau ce și cum trebuie să desenez. Eu înțeleg foarte bine atunci cînd fac practică, deoarece nu toate cuvintele îmi sunt clare.

– Care sunt domeniile de artă pe care le-ai învățat?
– Am studiat pictura, batica, crearea tapiseriilor. Pot desena pe orice suprafață – țesătură, lemn, hîrtie, sticlă. Sunt mereu în căutarea a ceva nou. Îmi plac diferite forme, culori ale naturii. Cu ajutorul lor poți să-ți regăsești caracterul și dispoziția.

– Ce faci mai apoi cu lucrările?
– De obicei, le cadonez prietenilor, cunoscuților sau rudelor. De asemenea, îmi place să fac lucruri deosebite. De exemplu, de Revelion am făcut un brad din bomboane, dar dintr-o revistă am făcut o imagine. Îmi place să experimentez. De exemplu, aș dori să fac desenele mai vii, să adaug în culori miros de ierburi pe care le desenez.

Șeful serviciului public cu privire la protecția socială a Ministerului Muncii și Securității Sociale din Tiraspol, Margarita Petrovna Șemetova: “Legea “Cu privire la protecția socială a persoanelor cu handicap “, prevede că persoanele cu dizabilități au dreptul la formare profesională. Instituțiile ar trebui să fie gata pentru acest lucru și să creeze condiții pentru învățare. În plus, această categorie de persoane trebuie să aibă privilegii, scutirea de la plata taxelor de școlarizare.”

– Am observat că îți place să înveți, nu-i așa?
– Simt nevoia să mă dezvolt. Aș vrea să învăț ceva util, să învăț calculatorul, să obțin permis de conducere, să învăț multe cuvinte pe care nu le înțeleg. Pe internet găsesc foarte multe cuvinte pe care nu le înțeleg și nu are cine să-mi explice semnificația. Aș învăța și limba engleză, dar simt că acest lucru este imposibil.

– Ai dori să te inscrii la studii suplimentare? Cine ai dori să devii?
– Visez să devin cosmetician, să fac măști și să creez o linie de produse cosmetice sau să lucrez în domeniul cosmetologiei, să tratez problemele pielii și să fac oamenii frumoși. Dar visul meu cred că va rămîne nerealizabil.

Operatorul centrului educațional ,,Interpret,,: Eu spun că acest lucru este imposibil. În primul rînd noi acceptăm doar persoane care au studii în domeniul medicinii. Noi nu suntem în stare să învățăm o persoană cosmetologia, dacă nu aude. Acolo sunt niște lucruri foarte complicate.

Operatorul centrului de formare ,,Panoli,,: Ea are diplomă în domeniul medicinei? Dacă nu, atunci nu poate fi acceptată. Noi nu avem dreptul să acceptăm cosmetologi, fără studii superioare în domeniul medicinii.

– Olga, tu ai dori să obții studii superioare în domeniul medicinei?
– Posibil, dar simt este imposibil. Este foarte greu să înveți medicina, dar cu ajutorul traducătorului, la noi nu se învață. Mai mult ca atît, eu nu aud și nu voi putea auzi cerințele pacientului.

Secretarul executiv al comisiei de selecție al UPG Vasili Fedorovici Gutu: ” În universitate nu avem nici un interpret care cunoaste limbajul semnelor. Dar, în principiu, oamenii hipoacuzici pot primi educație în colegiu. Totul depinde de ce profesie vor alege. Specialitatea “cosmetician” în universitatea noastră nu există. Această tânără va putea lucra doar cu aceeași categorie de oameni. În caz contrar, cum poate să comunice cu pacienții?,,

– Olga, ce ai schimba în sistemul educațional ca oamenii lipsiți de auz să poată învăța?
– Aș vrea ca la școală să fie predat în modul corespunzător, iar noi să avem posibilitate să învățăm și la universitate, colegiu sau școală tehnică. În sistemul nostru educațional, toți cei care au deficiență de auz sunt croitorese, spălătorese, etc. Și clasele nu trebuie să fie mai mari de 10 persoane, deoarece nu toți pot învăța obiectele egal.

Nu trebuie de uitat că copiii obosesc foarte repede, deoarece percep totul prin intermediul ochiului. În universitate trebuie să fie interpreți, pentru a ne ajuta să înțelegem materialul. Cred că mulți ar dori să devină contabili, programatori, în loc să lucreze om de serviciu sau hamal la 17 ani.

– Ce îți ajută în viață?
– Oamenii care au deficiență de auz sunt foarte sensibili. O persoană a spus: ,, Nu ține minte răul, fii simplu ca un copil care iartă și îi iubește pe toți,,. Cînd mă enervez, îmi aduc aminte de aceste cuvinte și mă liniștesc.

– Ai un idol în viață?
– Biblia este cartea mea preferată. Isus este idolul meu. El trata oamenii moral și fizic. El era foarte înțelept, puternic și cunoștea toate gîndurile noastre. El este Dumnezeu și este unicul pe Pămînt. Cine nu ar dori să fie la fel ca El?

O cooperare strânsă între societate și autoritățile locale va ajuta la rezolvarea eficientă a problemei discriminării. Între timp, cei care sunt oprimati, cărora le sunt încalcăte drepturile, trebuie să solicite ajutorul reprezentanților organizațiilor publice, care pot oferi sprijin psihologic și juridic.

Ina Chireeva

Acest material este publicat în cadrul Proiectului “Integrarea abordării bazate pe drepturile omului în mass-media prin intermediul metodei storytelling, cu participarea persoanelor supuse discriminării din regiunea transnistreană și UTA Gagauz-Yeri”, implementat de Centrul Media din Tiraspol, cu sustinerea  financiara a Fundatiei Soros-Moldova/Programul Egalitate și Participare Civică. Opiniile exprimate în articol apartin autorului si nu reflecta neaparat pozitia Fundatiei.

Traducere: Natalia Ghilașcu

  • Share this post:
  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • Digg

Lasă un comentariu

— required *

— required *