După multe ezitări și frică, la 21 de ani Artiom Zavadovsky a dezvăluit rudelor sale: sunt homosexual. El este convins că diversitatea nu înseamnă anormalitate, iar pentru asta luptă în fiecare zi.
Când ai conștientizat că ești homosexual?
Nu pot spune când anume am simțit că sunt homosexual. Probabil am trăit cu această senzație toată viața. Din copilărie îmi plăceau băieții, însă nu înțelegeam și nu știam cum se numește această atracție. La grădiniță preferam să mă joc cu păpușile și să stau mai mult cu fetele. Uneori chiar mă întrebam de ce nu sunt fată, dacă sunt atras de băieți. Cu timpul mi-am dat seama că această afecţiune poate deveni o problemă, nu pentru că sunt homosexual, dar pentru că societatea are o atitudine negativă.
Când te-ai hotărât să faci “coming out”, adică să anunţi public orientarea ta sexuală, şi cum a reacţionat familia ta?
În copilărie am fost foarte închis, un introvertit incurabil. În adolescență aveam un jurnal, acolo scriam totul despre mine, îmi destăinuiam gândurile și ideile. Familiei «m-am deschis» mult mai târziu. La 21 de ani i-am spus surorii, ea a reacționat într-un mod foarte neașteptat. Mi-a răspuns: “Ei și ce? Nu văd în asta o problemă”. În clipa aceea am început să plâng foarte tare. Dacă aş fi ştiut care va fi atitudinea ei, i-aş fi mărturisit mai demult. Cu mama însă a fost mai greu. Pe când aveam 17 ani, ea aflase din jurnalul meu că sunt homosexual, dar niciodată nu a discutat cu mine despre acest subiect. Abia la 22 de ani m-am hotărât să-i spun. A acceptat cu greu ideea, credea că mi-a trecut. A fost în stare de șoc aproape un an. A ajutat-o comunicarea cu alți părinți care au copii gay şi până la urmă a înțeles. Acum mă sprijină, totuși dragostea de mamă e necondiționată.
Ești “deschis” de aproape trei ani, până acum orientarea ta sexuală ți-a creat vreo problemă?
Am avut un caz de discriminare. Eram în parc împreună cu prietenul meu. Ne țineam de mână și la un moment dat de noi s-au apropiat doi polițiști. Au început să comenteze urât şi ne-au verificat actele. Apoi ne-au cerut bani, în schimbul promisiunii că nu vor zice nimănui despre orientarea noastră sexuală. Ne speriasem un pic, mai ales că prietenul meu la acea vreme încă nu făcuse « coming out ». La urmă am scris o plângere la Poliție, dar am primit un răspuns evaziv. Anchetatorii nu au constatat șantajul.
Replicile și comentariile negative aparţin, în mare parte, celor care văd în homosexualitate un atac direct la valorile tradiționale, la morală și la religie. Tu ce părere ai?
Cred că oamenii sunt foarte diverși, iar homosexualitatea e o formă a diversității. De ce diversitatea e percepută neapărat ca ceva anormal? Lucrez și militez pentru ca societatea noastră să aibă o atitudine mai deschisă față de diversitate.
Ce înseamnă pentru tine discriminarea?
Este o atitudine selectivă și negativă, bazată pe un anumit criteriu. Aceasta poate leza și poate limita drepturile unui om sau ale unui grup. Discriminarea pe criteriul sexual se manifestă prin condamnare din partea societăţii. Un exemplu sunt știrile despre homosexuali care sunt redate într-o lumină negativă sau comentariile de pe internet de felul acesta: «Sunt persoane gata să te ucidă, să facă orice, numai ca să dispari de pe fața pământului.».
Acest interviu este realizat de Centrul de Informare in domeniul Drepturilor Omului, cu sprijinul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei.

















Comentarii