Școala fără discriminare este cheia unei societăți fără discriminare

imagine simbol

imagine simbol

Familia și școala sunt doi piloni pentru formarea fiecărui om. Valorile și modelele de comportament prezentate de familie și școală devin baza valorilor și comportamentului copiilor care în scurt timp se transformă în adulți. În ce măsură școlile din Moldova promovează diversitatea și nediscriminarea? Un studiu recent finalizat de asociația obștească Centrul de Informare în domeniul Drepturilor Omului oferă informații importante în acest sens.

Studiul este bazat pe cercetarea a peste 30 școli din toate regiunile Moldovei sub aspectul organizării procesului educațional, în special din perspectiva discriminării. Concluzia generală la care a ajuns studiul este că, cu regret, în pofida declarațiilor oficialilor, sistemul școlar din Republica Moldova contribuie la perpetuarea discriminării în țară.

Copiii cu dizabilități
În absolută majoritate a cazurilor școlile din Republica Moldova nu sunt adaptate pentru copiii cu dizabilități locomotorii (cu mobilitatea redusă, în cărucioare). În școli lipsesc rampe, ușile sunt înguste și nu permit trecerea copiilor în cărucioare, blocurile sanitare nu sunt amenajate pentru nevoile copiilor în cărucioare, transportul școlar la fel nu este adaptat nevoilor acestor copii, nemaivorbind despre transportul public.

Mulți profesori și funcționari din cadrul sistemului educațional invocă faptul că autoritățile școlare au grijă de acești copii, oferindu-le un program special de instruire bazat pe vizite ale profesorilor școlari la domiciliul acestor copii. Această abordare oricum rămîne a fi discriminatorie și neincluzivă.

Procesul educațional școlar are valoare nu doar prin conținutul materialului predat de profesori, dar și în egală măsură prin procesul de comunicare și socializare cu semenii și contextul social mai larg. Anume la școală copii preiau primele deprinderi despre bazele organizării societății și interacțiunilor interpersonale. Anume la școală copiii își fac prieteni, fac cunoștință cu procesul de funcționare a unei instituții (școlii), deseori își dezvoltă și relații extrașcolare (prin diverse excursii, olimpiade, competiții inter-școlare, cercuri după interese, vizite ale invitaților speciali în școli, etc). Anume la școală se formează deprinderile de viață fără de care un om nu va putea avea o viață de sine stătătoare.

În acest context, lipsirea copiilor cu dizabilități locomotorii de posibilitatea de a frecventa școala în rând cu ceilalți copii este egal cu lipsirea lor de experiență vitală de dezvoltare a deprinderilor sociale, care în mod practic îi va sorti la o viață dificilă și izolată. Anume din acest motiv asigurarea acestor copii cu posibilitatea de frecventare a școlilor obișnuite este absolut importantă din punct de vedere a prevenirii discriminării. Atât timp cât aceste rearanjamente în cadrul sistemului școlar nu vor avea loc, nu vom putea vorbi despre școli incluzive, școli fără discriminare, școli pentru toți.

imagine simbol

imagine simbol

Același lucru se referă și la copiii cu dizabilități senzoriale (de auz, văz, vorbire) și mentale (în special cele ușoare) – școlile în absolută majoritate a cazurilor nu sunt adaptate la nevoile speciale ale acestor copii, ele nu dispun de cadrele didactice pregătite și materialele/ echipamentele necesare.

Studiul constată că «necesitatea cadrelor și acomodării rezonabile este evidentă din faptul că, în jumătate dintre localitățile studiate, fiecare școală avea cel puțin 1, uneori până la 25 de elevi cu nevoi speciale».
O altă latură importantă a problemei este faptul că în asemenea context,copiii fără dizabilități preiau atitudini distorsionate în privința copiilor cu dizabilități. Observînd că copiii cu dizabilități nu vin la școală, stau mai mult acasă, la ei individual vin profesorii, copiii fără dizabilități adoptă idei precum că copiii cu dizabilități «nu sunt ca noi», sunt «speciali», «trebuie să stea acasă», «nu se pot integra în societate», etc. În mod clar dezvoltarea unor astfel de viziuni menține atitudinile discriminatorii din societate față de persoanele cu dizabilități.

Fete și băieți
Studiul constată că nici în domeniul egalității între femei și bărbați, fete și băieți, în școlile din Republica Moldova situația nu este bună. Principala problemă constă în faptul că întreaga organizare a procesului educațional școlar perpetuează divizarea arhaică a rolurilor («funcțiilor») sociale pentru femei/fete și bărbați/băieți.

imagine simbol

imagine simbol

În mare măsură școlile formează copii cu idei precum că rolul bărbatului în societate este de «om puternic», «omul care ia decizii», «stăpînul casei», «generator de bunăstare», «cel care se pricepe în tehnică», iar rolul femeii este unul de «mamă», «familistă», «responsabilă pentru ordine în casă», «bucătăreasă», «ascultătoare», «bun executor», «bună la deservire», etc. Evident că asemenea abordare rezultă în multe probleme pentru copii în ceea ce privește auto-realizarea lor în viață, dar și pentru societate în general.

Această divizare socială între femei și bărbați se manifestă practic prin toate elementele școlii – de la conținutul manualelor și până la anturajul școlar.

Așa cum s-a menționat într-un articol anterior («Nediscriminarea începe de la școală»), analiza manualelor școlare efectuată în cadrul studiului CIDO a demonstrat că manualele școlare din toate domeniile sociale într-un mod foarte grav subreprezintă și subapreciază femeile:

– mențiunile privind femeile practic lipsesc în manualele de istorie, se face și se transmite elevilor ideea, precum că istoria umană se face numai de bărbați și numai ei o pot schimba;
– în manualele de literatură autoarele-femei sunt foarte puține, deși în realitate ele au fost destule pentru a fi incluse în aceste manuale într-o manieră echilibrată, nu rareori femeile apar în manuale de literatură doar în calitate de «muzele», «sursele de inspirație», «însoțitoarele vieții» pentru autori-bărbați (cel mai cunoscut exemplu Mihai Eminescu – Veronica Micle) și/sau obiectele dedicațiilor literare pentru autori-bărbați.

Selecția operelor literare pentru elevi la fel abundă de opere care prezintă femei doar în ipostaze de «soții» sau «mame» ale caracterelor principale (bărbați), în contextul familial și casnic, și foarte rar în ipostaze de «conducătoare», «cele care iau decizii importante», «cele care fac lucruri mărețe», etc;

– chiar manualele de educație civică, deși în linii mari sunt mai echilibrate în comparație cu alte manuale, într-un număr de cazuri prezintă femeile într-o lumină distorsionată (de exemplu, la descrierea situațiilor de agresiuni sexuale se induce gândul că femeile nu trebuie «să provoace» bărbații la agresiune sexuală), iar imaginile și denumirile ocupațiilor omenești deseori păstrează conotații de ocupații «bărbătești» și «feminine» (femeile adesea sunt prezentate în sfera de deservire, în rol de secretare, recepționiste, iar bărbații – în rol de lideri și conducători; femeile în comparație cu bărbații mult mai des sunt prezentate în context familial, în postură de mame, de parcă pentru bărbați familia este mult mai puțin importantă).

imagine simbol

imagine simbol

Pe lângă conținuturile dezechilibrate (din perspectiva de gen) a manualelor, întreg anturajul și organizarea școlară promovează inegalitatea de gen: pe pereții școlilor în calitate de reprezentanți ai oamenilor iluștri sunt practic exclusiv bărbații (domnitori, scriitori, președinți), orele de cultură fizică și educație tehnologică sunt organizate în grupuri separate pentru fete și băieți, în cadrul orelor sau evenimentelor publice profesorii fac referințe la «rolul femeii de mamă», «locul femeii în calitate de păzitoarea vatrei», «sexul slab» și «frumos», «bărbații apărătorii femeilor», etc. Însăși situația în care elevii văd că profesorii la școală sunt în absolută majoritate femei, iar primari și businessmani locali sunt bărbați – toți acești factori în mod inevitabil duc la consolidarea stereotipurilor privind femeile și bărbații și la perpetuarea inegalității de gen.

Ca rezultat al acestei formări școlare noi avem noi generații de elevi, în care fetele se văd mai mult ca viitoare mame și gospodine în casă, deseori fără motivații de a-și face o carieră profesională bună, iar băieți se văd ca «cei puternici», «stăpîni în casă», «cei care fac bani», cu puține responsabilități față de treburile casnice și creșterea copiilor. Anume din cauza acestor modele de relații între femei și bărbați, inspirate într-o mare măsură în cadrul școlii, noi avem probleme majore cu violența domestică, cu probleme în familie, cu suprasarcini asupra femeilor, cu salarii și pensii mici ai femeilor, etc.

Minorități etnice, lingvistice și religioase
Studiul CIDO arată că nici la capitolul diversității etnice, lingvistice și religioase școlile din Moldova nu stau bine. Ca și în cazul femeilor, manualele școlare (mai ales de istorie, literatură, geografie, educație civică) prezintă Republica Moldova ca o țară a etnicilor români-ortodocși, practic ignorînd multiplele minorități etnice, lingvistice și religioase care locuiesc în țară. Cu excepția limbii ruse, în cadrul sistemului școlar al Republicii Moldova nu se fac eforturi privind dezvoltarea culturilor și limbilor minoritare (ucrainene, găgăuze, bulgare, rome).

Școlile sunt inundate de indoctrinare ortodoxă (orele ortodoxiei, ceremonii ortodoxe în școli, icoane, imagini, citate din Biblie împânzesc școlile din Moldova), într-un număr de școli clădirile ortodoxe sunt prezente chiar în interiorul sau perimetrul instituției. Mulți profesori vorbesc în limbajul ortodox (fac referințe la «voia Domnului», invocă idei de «păcat», solicită ajutorul Domnului», aduc citate din Biblie, cheamă la respectarea normelor religioase – ținerea posturilor, învață formule religoase de salutare – «Hristos a înviat! Cu adevărat a înviat!»), poartă simboluri ortodoxe, etc.

În rezultat, copiii cresc cu ideea că este «corect» să fii un român-ortodox, iar toți cei care nu sunt români și/sau ortodocși nu sunt «ai noștri», sunt «străini», sunt «în afara normei». În mod evident aceste convingeri contribuie doar la dezbinarea societății moldave și de fapt alimentează discriminarea în cadrul societății.

În concluzie constatăm că fără o reformă profundă a sistemului școlar din Republica Moldova în sensul modificării tuturor aspectelor discriminatorii descrise în acest articol societatea moldavă nu va avea cum să devină o societate europeană fără discriminare.

imagine simbol

imagine simbol

Fiecare din noi trebuie să înțeleagă că deși școlile din Moldova nu cheamă direct la discriminarea cuiva, întreg sistemul școlar funcționează în așa mod încât indirect crește noi generații de copii cu viziuni intolerante și discriminatorii asupra lumii. Dacă noi nu vom schimba sistemul școlar în spiritul anti-discriminării, societatea moldavă în continuare va fi dezbinată de conflicte inter-etnice, inter-religioase, mii de femei și persoane cu dizabilități vor trăi o viață proastă și nefericită, plină de lipsuri și suferințe.

Studiul CIDO privind discriminare în școli a fost realizat cu sprijinul acordat de către poporul American prin intermediul Departamentului de Stat al Statelor Unite. CIDO este responsabil de conţinutul raportului, iar opiniile prezentate în nici un caz nu reprezintă opinia oficială a Departamentului de Stat sau a Guvernului Statelor Unite.

Autor: Veaceslav Balan, expert în drepturile omului, jurist, magistru în drept (Universitatea din Europa Centrală). Peste 10 ani a activat în domeniul drepturilor omului în cadrul programelor ONU în Moldova, Academiei de Administrare Publică și organizației internaționale pentru drepturile omului Amnesty International Moldova. La moment își face al doilea program de masterat în cadrul Universității McGill din Canada. Suplimentar activează la distanță în cadrul Centrului de Informare în domeniul Drepturilor Omului din Moldova.

Acest articol este realizat de Centrul de Informare in domeniul Drepturilor Omului, cu sprijinul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei.

  • Share this post:
  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • Digg

Lasă un comentariu

— required *

— required *