Important, Istoria mea — August 25, 2016 21:05

Studenții cu nevoi speciale din Comrat depun mari eforturi să acceseze instituțiile publice

dizabilitateMariana Tihu este în scaun cu rotile încă din copilărie și a finisat școala acasă. Fata se dezvolta, uimindu-i pe toți cu activitatea, perseverența și dorința sa de a trăi. Ea era foarte activa. Încă din școală Mariana lucra la asociația ,,Motivație,,. Mulți ani la rînd, s-a ocupat cu dansurile și alergatul în scaune cu rotile. A participat la concursuri internaționale, a vizitat multe țări, de două ori s-a întors cu medalie de aur.

,,Antrenorul meu întotdeauna era întrebat, de unde ați găsit o asemenea fată? Iar el răspundea: În Găgăuzia! Era o perioadă minunată din viața mea! Îmi amintesc că după competiții, auzeam doar cuvinte de laudă în adresa mea”.

Mariana a fost admisă la facultatea de economie a universității din Comrat cu fregvență redusă. Peste un an tânăra și-a promis: “vreau să fiu la fel ca toți studenții. Decanul era uimit cînd a auzit că vreau să trăiesc în cămin și nici nu știa ce să răspundă,, povestește fata. Una dintre problemele cu care Mariana s-a confruntat a fost lipsa ramelor.

,,Mai tîrziu au fost instalate, dar pentru a intra în cămin, rugam studenții să mă ajute. Mai tîrziu soțul meu mi-a construit o rampă din scînduri”. Astăzi cu problema accesului în instituțiile publice Mariana se confruntă aproape în fiecare zi. Rampele există, dar să te ridici de sine stătător este practic imposibil.

Împreuna cu Mariana am decis să facem un experiment. Corespondetul nostru și întreaga familie a fetei, soțul și fiul Dima, au mers într-o plimbare în oraș. Scopul experimentului era depistarea rampelor în instituțiile publice. Locurile publice pe care am decis să le vizităm au fost spitalurile. În spital Mariana nu a avut acces fără ajutorul soțului.

,,Aceasta este unica rampă care corespunde tuturor parametrilor necesari. Alte rampe sau nu au balustradă sau sunt acoperite cu teracotă lunecoasă,, explică Mariana.

,,Soțului meu trebuie să i se ofere medalie pentru străduința sa, deoarece Petru nu se poate nici măcar angaja la lucru, din cauză că trebuie să mă însoțească oriunde. După cum vedeți, de sine stătător, nu pot nici măcar să mă mișc”.

În secția pentru copii, Mariana de asemenea a ajuns cu ajutorul soțului. Luînd în considerare că în familie este un copil mic, femeia merge foarte des acolo. Intrînd în secția pentru copii, am rugat personalul medical să ne organizeze o excursie la primul etaj. Asistenta medicală a cunoscut-o imediat pe Mariana și a fost de acord să ne arate.

,,Mariana a întîmpinat dificultăți în accesului la baie, dar noi i-am permis să meargă în secția de reanimare. Dușul temporar nu funcționează, dar planuim să-l reparăm în timpul apropiat. Suntem mulțumiți de faptul că astăzi lucrăm cît de cît în condiții normale,, explica asistenta medicală a secției pentru copii.

Mai tîrziu, am încercat să intrăm într-o farmacie. Problema este că pentru a intra, trebuie să treci scările. Am găsit o farmacie fără scări înalte, și mai mult ca atît, era amenajată cu rampă de acces. Dar calea Marianei a fost blocată de trotuar. La întrebarea corespondetului, cum să intre Mariana, farmacistul a dat din umeri și ne-a recomandat să adresăm această întrebare directorului.

Următorul punct a fost centrul orașului. Aici am putut accesa fără interdicții supermarket-ul și farmacia ,,Linella,. Era greu de accesat instituțiile publice din cauza rampelor, a scărilor înalte, etc.

,,Cel mai comod local pentru mine este barul, ușor de accesat și foarte mult spațiu,, spune Mariana.

În urma plimbării în centrul orașului, am ajuns la concluzia că Mariana poate intra de sine stătător doar în farmacia și supermarket-ul ,,Linella,, , barul ,,Baltika,, și o sală de jocuri de noroc, dar Mariana nu are nevoie de acest local.

Punctul final al traseului nostru a fost casa familiei Andruș, care locuiește într-o casă de apartamente cu cinci etaje la primul etaj. În ciuda faptului că trăiesc la primul etaj, fata a trebuit să depună mult efort pentru a intra în apartament.

În pofida nenumăratele dificultăți fizice, cîțiva ani în urmă, Mariana a absolvit universitatea, dar nu a reușit să se angajeze la lucru. După cum spune tînăra, nimeni nu are nevoie de angați cu necesități speciale. Mariana a fost nevoită să finiseze niște cursuri de manichiură-pedichiură.

Experimentul nostru a demonstrat faptul că cetățenii ca Mariana nu pot avea un mod de viață ca și toți ceilați, asta în pofida legii cu privire la integrarea persoanelor cu necesități speciale în Republica Moldova.

Legea cu privire la integrarea socială a persoanelor cu necesități speciale prevede asigurarea persoanelor cu condiții de acces în toate instituțiile sociale. Fiecare serviciu de taxi trebuie să aibă o mașină cu spațiu liber pentru a transporta o persoană în scaun cu rotile. Ne-am convins încă o dată că toate rampele de acces sunt instalate doar de ochii lumii și faptul că ele sunt imposibile de accesat, nu contează.

În unele instituții, rampele de acces există nu sunt instalate corect și nu sunt sigure. La o asemenea concluzie a ajuns Asociația Promo-LEX. În Moldova nu există condiții pentru persoanele cu leziuni ale sistemului musculo-scheletic și este practic imposibil accesul în instituțiile publice, farmacii, magazine, bănci.

Din păcate, necătînd la legile cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități, această categorie de persoane este lipsită de dreptul de a fi la fel ca toți. Una dintre cele mai dificile bariere ale acestor oameni reprezintă accesul limitat în instituțiile publice.

În Moldova sunt înregistate mai mult de 180 de persoane cu necesități speciale.
Dacă considerați că sunteți discriminați, contactați Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și pentru egalitate (0-8003-3388 / egalitate.md) sau Coaliția pentru non-discriminare (0-8003-8003 / nediscriminare.md), pentru a obține ajutor profesionist.

Irina Pineghina

Acest material apare în cadrul Proiectului “Integrarea abordării bazate pe drepturile omului în mass-media prin intermediul metodei storytelling, cu participarea persoanelor supuse discriminării din regiunea transnistreană și UTA Gagauz-Yeri”, implementat de Centrul Media din Tiraspol, cu sustinerea  financiara a Fundatiei Soros-Moldova/Programul Egalitate si Participare Civica. Opiniile exprimate in articol apartin autorului si nu reflecta neaparat pozitia Fundatiei.

Traducere: Natalia Ghilașcu

  • Share this post:
  • Facebook
  • Twitter
  • Delicious
  • Digg

Lasă un comentariu

— required *

— required *