Un tânăr cu dizabilități vrea să disciplineze șoferii chemându-i în instanța de judecată

acomodarea rezonabilă în SUA în tramsportul public

acomodarea rezonabilă în SUA în tramsportul public

Plângerea unui tânăr cu dizabilități, căruia i s-a încălcat dreptul la servicii de transport a fost examinată recent de către Judecătoria Botanica din Chisinău. Asta după ce Consiliul pentru prevenirea și combaterea discriminării și asigurarea egalității (CPCDAE) a constatat că Maxim Miftahov a fost discriminat de către un șofer, cel din urmă refuzând să-i ofere oportunitatea de a intra în mijlocul de transport.

În instanța de judecată, tânărul i-a cerut șoferului despăgubiri de 10.000 lei. La rândul său, reclamantul pledează nevinovat, motivând că la momentul incidentului, în mijlocul de transport nu erau locuri libere, deși martorii confirmă că în rutieră urcaseră alți pasageri fără a li se pune la dispoziție locuri în transport.

Potrivit tânărului, șoferul rutei 174 din mun. Chișinău, al companiei SRL „Remta-Transport-Privat”, ar fi încercat să remedieze situația, propunându-i servicii gratuite de transport de la stația de unde urcă băiatul. Maxim Miftahov, însă, a refuzat oferta și a chemat în instanța de judecată compania pentru a i se face dreptate. El îsi doreste să responsabilizeze șoferii care manifestă o atitudine ignorantă față de persoanele cu dizabilități.

”Sper ca legea să fie de partea mea, pentru că în situație similară se află multe alte persoane cu dizabilități, persoane în etate, femei și copii, care se simt mereu intimidați printr-un comportament ignorant din cauza dizabilității, vârstei sau pentru faptul că au copii. Nu doresc să provoc nicio răfuială, pur și simplu, noi merităm să fim respectați la justa valoare”, a concluzionat Maxim Miftahov.

În plângere se menționează că acum un an, șoferul a evitat sa-l ia în mijlocul de transport, ba mai mult, rutiera se pornise cu ușa deschisă, fiind ținută de un taximetrist, care a încercat să-l ajute pe tânăr să urce. În cele din urmă, șoferul, nemulțumit de situația creată, a ordonat ca toată lumea care stătea în picioare să iasă, pentru că risca să achite o amendă. În audieri, reclamantul afirmă că nu a ignorat persoana cu dizabilități, dar a respectat riguros Regulamentul de circulație rutieră, evitând să fie penalizat.

CPCDAE a solicitat remedierea acestei probleme, însă marea majoritate a managerilor mijloacelor de transport privat nu se grăbesc să acomodeze serviciile pentru acești pasageri. Totodată, mai bine de jumătate de an de la constatarea situației discriminatorii, tânărul afirmă că șoferii continuă să manifeste intoleranță, iar aceștia încearcă să se justifice.

Maxim Miftahov, 22 ani, Chisinău

Maxim Miftahov, 22 ani, Chisinău

Persoanele cu dizabilități cer mai multă responsabilitate

Incidentele nu se opresc aici. O tânără care utilizează scaunul cu rotile din Sângerei are puţine şanse să ajungă cu transportul public la Chişinău sau în alte oraşe. De obicei Angela Cernogal, din satul Copăceni, trebuie să aştepte la o margine de drum mai bine de două ore ca să urce într-o rutieră. Deplasarea dintr-o localitate în alta este practic imposibilă, fie din cauza ignoranţei şoferilor, fie că autobuzele nu sunt adaptate pentru necesităţile persoanelor cu dizabilităţi.

Fiecare deplasare din localitatea de baștină spre capitală este o adevărată provocare. Șoferii trec indiferenți pe lângă ea și refuză să o transporte. Dacă în orașele mari sunt troleibuze adaptate la necesitățile persoanelor cu dizabilitati, atunci in regiunile rurale transportul public pentru oamenii cu nevoi speciale lipsește cu desăvârșire. Persoanele care folosesc un scaun rulant stau în drum ore în șir până coboară un șofer să le ajute să urce în mașină.

Angela spune că deseori trebuie să plece în alt raion în căutarea unui loc de muncă, iar ignoranţa şoferilor de rutieră nu o mai surprinde. De cele mai dese ori, se vede nevoită să roage pe cineva din sat să o ia cu maşina proprie.

Coordonatoarea de programe de la Asociația “Motivație” Mariana Matvei spune că astfel de situații au loc frecvent. Faptul că transportul public este inaccesibil pentru persoanele cu dizabilități nu surprinde pe nimeni. Chiar dacă sunt neglijați, oamenii cu nevoi speciale rămân optimiști și încearcă să se descurce de unii singuri.

Responsabilii de la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor spun că este obligația companiilor private care dețin mijloacele de transport public să asigure condiții confortabile pasagerilor. Soluții pentru rezolvarea acestor probleme pot fi găsite dacă mai multe ministere ar solicita surse financiare suplimentare pentru necesitățile persoanelor cu dizabilități. Oficialii afirmă că și legislația ar trebui armonizată după ce a fost elaborată deja strategia de incluziune a persoanelor cu dizabilități.

O altă tânără, Mariana Vlas, este cercetător ştiinţific la Centrul de Terminologie al AŞM. Se deplasează cu ajutorul bastonului încă din ultimul an de facultate. S-a obişnuit cu situaţia de a cere mereu ajutorul celor din jur. Cert este faptul că mereu se găsesc oameni care o ajută. În troleibuzele de tip nou îi este mai comod să urce pentru ca nu există scări şi aceasta dacă şoferii troleibuzelor ar avea amabilitatea de a opri mijlocul de transport cât mai aproape de bordură.

“Când troleibuzul staţionează lângă bordură e foarte uşor să păşeşti direct în troleibuz. Alta este situaţia că nu toţi şoferii doresc să oprească regulamentar, chiar lângă bordură, pentru ca pasagerilor să le fie cât mai uşor să urce. Unii dintre ei chiar doresc să facă acest lucru dar sunt împiedicaţi de transportul neregulamentar care staţionează chiar în staţie”, explică Mariana.

Mariana Vlas s-a adresat deseori autorităţilor de la Regia Transport Electric din mun. Chişinău cu plângeri pe această problemă și spune că anumite lucruri s-au schimbat spre bine, mai ales în ce priveşte ruta numărul 10 din Chisinău. Șoferii acestei rute deja o cunosc şi sunt foarte disciplinaţi. Alta este, însă, situaţia cu restul oraşului, cu alte rute.

De asemenea, angajații serviciilor de transport public nu sunt suficient de bine instruiți pentru a acorda ajutorul necesar persoanelor cu dizabilități. O tânără nevăzătoare, Xenia Siminciuc, a fost insultată în transportul public de către taxator pentru că nu primise tichetul de călătorie. “De obicei, nu călătoresc cu troleibuzul, de această dată, însă, mergeam la Centrul Comun de Vize. Am urcat în troleibuz pentru a merge câteva staţii. Stăteam lângă ferestră când am observat că taxatorul discribuia tichetele”, îsi aduce aminte Xenia Siminciuc. Tânăra a procurat biletul, însă aflându-se departe de ea, nu a reușit să-l ia și acesta a căzut. Ulterior, angajata Regiei Transport Electric a început să o insulte, numind-o pe tânără “căscată” și “neghioabă”.

De multe ori, intoleranța și ignoranța societății îi determină pe tot mai multe persoane utilizatoare de scaun rulant să obțină permise de conducere pentru a fi mai independenți. ”Cauza discriminării persoanelor cu dizabilități este atitutdinea indiferentă a societății față de persoanele cu dizabilități, unde de multe ori, sunt privite ca o povară, fapt ce îi determină să stea izolați de restul lumii și cu o pensie sub nivelul de existență”, afirmă Ion Cibotarica, vicepresedintele Centrului de Asistenta Juridica pentru Persoane cu Dizabilitati,

acomodare rezonabilă pentru persoanele cu dizabilități în SUA

acomodare rezonabilă pentru persoanele cu dizabilități în SUA

Persoanele cu dizabilități inițiază astăzi diverse forumuri de discuții pentru a deveni mai vizibili în societate și pentru a cere mai multă responsabilitate din partea statului în ceea ce privește respectarea drepturilor acestora. Acestea au recomandat de nenumărate ori că ar fi bine dacă numărul rutei ar fi scris cu litere mai mari, sau că troleibuzele ar trebui să fie adaptate și pentru persoanele cu deficienţe vizuale și auditive.

“Peste hotarele țării am observat cât de multe facilități le sunt oferite persoanelor slab văzătoare. Semafoarele sunt dotate cu semnale auditive, clădirile şi scările sunt adaptate, este foarte comod să te deplasezi. Cred că în Moldova nivelul de informare la acest capitol este redus, iar statul nu intervine aproape cu nimic”, a mai adăugat Xenia Siminciuc.

Mariana Vlas crede că este şi vina autorităţilor care nu manifestă o abordare corectă. ,,În această vară s-a reparat strada Sprâncenoaia, nu departe de locuința mea. Am văzut că au reparat carosabilul, dar nu şi trotuarul, care a rămas neatins”. Din explicațiile oferite de persoanele cu dizabilități, se observă că nu este încurajată circulaţia acestora, motiv pentru care preferă să iasă la plimbare doar în regiunea alaturată locului de trai.

Legi bune, dar ignorate de funcționari

Potrivit art.19 al Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi din 2012, obiectele infrastructurii sociale, cât și mijloacele de transport, trebuie adaptate pentru a putea fi folosite de către persoanele cu dizabilităţi. La fel, în baza Legii privind asigurarea egalității din 25 mai 2012 ( art.8), toate serviciile, inclusiv cele de transport, trebuie să fie accesibile inclusiv și părinților cu copii în cărucior.

Neadaptarea transportului public și a căilor de acces pentru necesitățile persoanelor cu dizabilități constituie discriminare și încălcare a legislației, conform art.20 al Legii Nr.60 din 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi.

Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu dizabilităţi la transport şi călătorii, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, alte autorităţi publice centrale şi locale, agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, au obligaţia de a adapta mijloacele de transport în comun aflate în circulaţie la nevoile persoanelor cu dizabilități.

De asemenea, autoritățile trebuie să monteze panourile de afişaj corespunzătoare nevoilor persoanelor cu dizabilităţi vizuale şi auditive în mijloacele de transport public, să adapteze trecerile de pietoni şi intersecţiile străzilor şi drumurilor publice corespunzător nevoilor persoanelor cu dizabilităţi vizuale şi auditive.

Potrivit experților de la Centrul de Informare în domeniul Drepturilor Omului, nedorința unora dintre șoferii transportului public de a staționa la distanța minimă de bordură pentru a permite îmbarcarea persoanelor cu dizabilități constitue, la fel, discriminare. Potrivit Marianne Schulze, avocată pentru drepturile omului, acomodarea rezonabilă trebuie efectuată pentru a permite tuturor persoanelor acces egal la oportunități, accesul unei persoane cu dizabilităţi, în caz de necesitate la un mâner accesibil la uşă, mouse pentru computer cu funcţii speciale, program pentru computer adaptat, fotoliu pentru oficiu diferit, grup sanitar mai accesibil.

Legea 60 privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi din 30.03.2012 stabilește, de asemenea, că persoanele cu funcții de răspundere, întreprinderile, instituţiile și organizaţiile cu orice formă de proprietate, care nu îndeplinesc prevederile legale privind eliminarea barierelor existente și, amenajarea adecvată a obiectelor infrastructurii sociale (clădiri, transport, telecomunicații etc.), conform normativelor în vigoare poartă răspundere în conformitate cu prevederile Codului contravenţional.

Discriminarea privind accesul la serviciile şi bunurile disponibile publicului, bazată pe diferite criterii, inclusiv dizabilitatea, se sancţionează cu amendă de la 100 la 140 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 200 la 350 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 350 la 450 de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice.

Până la acest moment, nicio instituție din Moldova nu a fost încă sancționată pentru discriminarea persoanelor cu dizabilități în ceea ce priveste refuzul de a acorda serviciile de transport adecvate. Astfel, plângerea lui Maxim Miftahov în instanța de judecată va responsabiliza șoferii companiilor rutiere și,va determina sancțiunile care ar putea fi aplicate și,în alte situații similare.

Membrii CPCDAE afirmă că problema accesibilității la servicii și bunuri disponibile publicului pentru persoanele cu dizabilități continuă a fi critică în Republica Moldova. “Situația parcă rămîne neschimbată sau cu progrese atît de neînsemnate încît acestea aproape că nu fac diferența. Este de menționat faptul că problema cea mai mare la acest moment este totuși factorul uman. Ar putea exista mecanisme normative si legi adoptate, convenții ratificate, dar daca persoana care nu vrea să se implice, sa fie empatică și să respecte prevederile legale, va găsi scuze și explicații și va plăti mult mai mult să demonstreze că are dreptate în schimbul favorizării și susținerii unei persoane care are nevoie de aceasta”, a menționat Lucia Gavriliță, membră CPCDAE.

Acomodarea rezonabilă ar fi posibilă dacă ar exista mai multă voință din partea sectorului public si privat. În acest sens există cadrul legal, Legea privind asigurarea egalității, Convenția ONU cu privire la persoanele cu dizabilități, ratificată de RepublicaMoldova în iulie 2010 și instituții responsabile pentru aplicarea legilor existente. Judecătoarea Viorica Puică de la Judecătoria Buiucani din capitală urmează să decidă până la finele lunii octombrie dacă petiția înaintată de către tânărul cu dizabilități este justificată și are temei pentru a i se achita despăgubiri morale de 10 mii de lei, solicitate de către tânăr.

image001 logo EU Acest reportaj este realizat în cadrul proiectului ”Susținerea societății civile în combaterea discriminării”, implementat de Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) și susținut financiar de Delegația Uniunii Europene înRM . Opiniile exprimate în reportaj nu reflectă neapărat poziția finanțatorului sau a OHCHR.

Lasă un comentariu

— required *

— required *